Toată lumea vorbeşte despre asta: România se află în pragul colapsului economic. Guvernul pune „grasul” la dietă strictă: reduce salariile, pensiile, ajutoarele. Cu procente nemaiauzite şi nemaivăzute. Şi ameninţă: dacă nu obţinem rezultatele scontate – care-or fi alea? – tăiem în continuare. 30%, 50%, 70%, cât o da Domnul. Şi cât or vrea muşchii noştri. Vă tăiem pe toţi, că şi-aşa faceţi umbră pământului degeaba!
De cealaltă parte, opoziţia parlamentară, sindicatele şi cine s-o mai găsi, se dau şi ei de ceasul morţii: Nu, nu şi iarăşi nu. Nu trebuie redus nimic. Sunt si alte soluţii.
Care, bă? răspunde puterea. N-aveţi nicio soluţie, sunteţi doar nişte panglicari. Şi nu vă mai oţărâţi atâta, că vă lăsăm în curu’ gol. Hai, daţi jos guvernu’ dacă vă ţin pingelele. Vai de capul vostru!
Purtătorii de pix şi bătătorii de taste s-au împărţit şi ei: care cu ăia, care cu ceilalţi, că e meci mare. La popor, la „prostime”, de fapt, nu se uită nimeni. Da, vorbesc în numele plebei, da’ ne vedem de treaba noastră.
De fapt, despre ce „prostime” e vorba? Nu cumva or fi ăia de-au făcut o grevă generală, pe termen nelimitat, cu participare de 30% şi care a durat, dacă a durat, fix două zile? Ba, da, ăia sunt. A, aşa?! Atunci, dă-i în mă-sa, doar nu ne-om pune la mintea lor. Las’ că şi-aşa sunt prea graşi, vorba lu’ Băse, nu degeaba l-au votat, nu?
Estimp, încrederea în clasa politică a ajuns sub nivelul mării. Mai degrabă se-ncrede omul în vraci şi vrăjitoare, în moaşte şi bingo, decât în politicieni şi ziarişti. Fiincă toţi mint, de la un capăt la altul, nu-i aşa?
Cam aşa e ... din păcate.
E clar că puterea nu mai are nicio credibilitate. Niciuna. Pentru că nu au spus niciodată adevărul, pentru că nu i-a interesat niciodată bunăstarea poporului, ci doar a lor personală.
Dar opoziţia?
Care opoziţie? PSD şi PNL?
Păi, ia uite ce zice pontosul. Depunem moţiunea, o votăm in corpore, cu bilele la vedere, şi, dacă nu trece, nu trece, asta e, ne-am făcut datoria. Dacă, prin absurd, trece, atunci, să fie clar: nu intrăm la guvernare. La guvernare nu mai vrem până nu ne câştigăm acest drept pe cale „democratică”, în urma unor alegeri. Noi nu construim majorităţi conjuncturale, cum face, de pildă PD-L-ul. Nu, noi suntem corecţi, ori alegeri, ori opoziţie.
Da-n spatele pontosului, ce zice Dragnea? Păi zice-aşa: ce dracu’, băi pedeleilor, nu am supt fieştecare de la ţâţa fesenistă? Ce, io n-am fost pedist, că pe vremea aia nu se inventase minus elul din coadă. Uite, care vreţi să i-o puneţi lu’ Boc, vă dau funcţii la noi la partid, veniţi cu „fruntea sus”.
Cine să vină? Cei care au trădat PSD-ul şi s-au dus să-i dea o limbă groasă lu’ Băselu’? Da, ăia. Bun, cu ăştia vă întăriţi, pedeilor? Bravo vouă, vai şi-amar de ţară.
Da’ PNL-ul ce face? Păi nici PNL-ul nu face prea bine. A zis Crin că vrea să fie prim-ministru, şi deja cei din spatele lui au început să cârâie. Nu se poate, bre, Crin, e greu tare, n-avem decât 16%, ce dracu’ ne facem? Hai s-o lăsăm mai la toamnă, să mai creştem, şi să se mai ducă dracului pedeliştii în sondaje. Şi să sufere puţin si idioţii care l-au votat pe Băselu’, că asta-i treaba, ăştia până nu crapă de foame nu învaţă să pună ştampila cum trebuie.
Mda. Asta este. În condiţiile astea, chiar nu prea văd ce speranţă mai are ţara asta. Ţara mea ... da’ mă simt din ce în ce mai puţin legat de ea. Poporul ăsta. Poporul meu ... da’ zău că nu mă mai recunosc în el.
Politicienii ... nu numai ei, dar acum vorbesc de politicieni, au cam uitat ce e aia onestitate. E drept că, pe termen scurt, onestitatea e păguboasă, dar pe termen lung, înseamnă dezastru. De asta suntem aici, din cauza lipsei de onestitate. Toţi suntem aşa. Toţi avem un preţ. Toţi ardem de nerăbdare să ne vindem. De asta a căzut bursa. Vrei o conştiinţă? E plin de ele la solduri, e sezon de reduceri, bre! Discounturi câte vrei. Ieftin, bre.
Ce ne facem? Ne ducem dracului, asta facem.
Uite-l şi pe Isărescu ăsta, pe care unii îl văd ca un salvator, ia uite ce-a făcut Isărescu. A băgat mâna în banii de înmormântare. A sifonat un miliard, numai în luna mai. Banii de înmormântare sunt cei din rezerva băncii naţionale. În ăia nu are acces nimeni, nici guvernul, nici preşedintele, nimeni, numai banca naţională şi-atât. Dacă se-ntâmplă ceva, un război, un dezastru, ceva, de-acolo se finanţează statul. Dacă şi rezerva e goală, s-a terminat. Putem scrie „faliment” şi să tragem obloanele. De aia le zic bani de înmormântare. Ei, bine, aveam vreo treizeci şi ceva de miliarde de euro acolo, în aur, în euro, în alte valute. Şi, un miliard a dispărut. Unde? Zice-se că în curs, a sprijinit BNR cursul leului, să nu se ducă la 5 lei şi să nu crăpăm cu toţii. Şi, când n-o mai fi bani nici acolo, ce-om face?
Nu numai Băsescu distruge ţara asta, ci şi Ponta. Şi o mare parte din politicienii pitiţi în spatele lui Crin.
Nu poţi să spui „jos” fără să vrei să pui ceva în loc. Ceva mai bun, fireşte. Dar ...Asta e.
Îmi doresc să treacă moţiunea. E vital să treacă. Acum, nu la toamnă. Că până la toamnă mai e mult. Şi-atunci n-o mai fi nimic de salvat. Dar, pentru asta trebuie să vrea şi PSD, şi PNL. Şi ... nu prea vor.
De cealaltă parte, opoziţia parlamentară, sindicatele şi cine s-o mai găsi, se dau şi ei de ceasul morţii: Nu, nu şi iarăşi nu. Nu trebuie redus nimic. Sunt si alte soluţii.
Care, bă? răspunde puterea. N-aveţi nicio soluţie, sunteţi doar nişte panglicari. Şi nu vă mai oţărâţi atâta, că vă lăsăm în curu’ gol. Hai, daţi jos guvernu’ dacă vă ţin pingelele. Vai de capul vostru!
Purtătorii de pix şi bătătorii de taste s-au împărţit şi ei: care cu ăia, care cu ceilalţi, că e meci mare. La popor, la „prostime”, de fapt, nu se uită nimeni. Da, vorbesc în numele plebei, da’ ne vedem de treaba noastră.
De fapt, despre ce „prostime” e vorba? Nu cumva or fi ăia de-au făcut o grevă generală, pe termen nelimitat, cu participare de 30% şi care a durat, dacă a durat, fix două zile? Ba, da, ăia sunt. A, aşa?! Atunci, dă-i în mă-sa, doar nu ne-om pune la mintea lor. Las’ că şi-aşa sunt prea graşi, vorba lu’ Băse, nu degeaba l-au votat, nu?
Estimp, încrederea în clasa politică a ajuns sub nivelul mării. Mai degrabă se-ncrede omul în vraci şi vrăjitoare, în moaşte şi bingo, decât în politicieni şi ziarişti. Fiincă toţi mint, de la un capăt la altul, nu-i aşa?
Cam aşa e ... din păcate.
E clar că puterea nu mai are nicio credibilitate. Niciuna. Pentru că nu au spus niciodată adevărul, pentru că nu i-a interesat niciodată bunăstarea poporului, ci doar a lor personală.
Dar opoziţia?
Care opoziţie? PSD şi PNL?
Păi, ia uite ce zice pontosul. Depunem moţiunea, o votăm in corpore, cu bilele la vedere, şi, dacă nu trece, nu trece, asta e, ne-am făcut datoria. Dacă, prin absurd, trece, atunci, să fie clar: nu intrăm la guvernare. La guvernare nu mai vrem până nu ne câştigăm acest drept pe cale „democratică”, în urma unor alegeri. Noi nu construim majorităţi conjuncturale, cum face, de pildă PD-L-ul. Nu, noi suntem corecţi, ori alegeri, ori opoziţie.
Da-n spatele pontosului, ce zice Dragnea? Păi zice-aşa: ce dracu’, băi pedeleilor, nu am supt fieştecare de la ţâţa fesenistă? Ce, io n-am fost pedist, că pe vremea aia nu se inventase minus elul din coadă. Uite, care vreţi să i-o puneţi lu’ Boc, vă dau funcţii la noi la partid, veniţi cu „fruntea sus”.
Cine să vină? Cei care au trădat PSD-ul şi s-au dus să-i dea o limbă groasă lu’ Băselu’? Da, ăia. Bun, cu ăştia vă întăriţi, pedeilor? Bravo vouă, vai şi-amar de ţară.
Da’ PNL-ul ce face? Păi nici PNL-ul nu face prea bine. A zis Crin că vrea să fie prim-ministru, şi deja cei din spatele lui au început să cârâie. Nu se poate, bre, Crin, e greu tare, n-avem decât 16%, ce dracu’ ne facem? Hai s-o lăsăm mai la toamnă, să mai creştem, şi să se mai ducă dracului pedeliştii în sondaje. Şi să sufere puţin si idioţii care l-au votat pe Băselu’, că asta-i treaba, ăştia până nu crapă de foame nu învaţă să pună ştampila cum trebuie.
Mda. Asta este. În condiţiile astea, chiar nu prea văd ce speranţă mai are ţara asta. Ţara mea ... da’ mă simt din ce în ce mai puţin legat de ea. Poporul ăsta. Poporul meu ... da’ zău că nu mă mai recunosc în el.
Politicienii ... nu numai ei, dar acum vorbesc de politicieni, au cam uitat ce e aia onestitate. E drept că, pe termen scurt, onestitatea e păguboasă, dar pe termen lung, înseamnă dezastru. De asta suntem aici, din cauza lipsei de onestitate. Toţi suntem aşa. Toţi avem un preţ. Toţi ardem de nerăbdare să ne vindem. De asta a căzut bursa. Vrei o conştiinţă? E plin de ele la solduri, e sezon de reduceri, bre! Discounturi câte vrei. Ieftin, bre.
Ce ne facem? Ne ducem dracului, asta facem.
Uite-l şi pe Isărescu ăsta, pe care unii îl văd ca un salvator, ia uite ce-a făcut Isărescu. A băgat mâna în banii de înmormântare. A sifonat un miliard, numai în luna mai. Banii de înmormântare sunt cei din rezerva băncii naţionale. În ăia nu are acces nimeni, nici guvernul, nici preşedintele, nimeni, numai banca naţională şi-atât. Dacă se-ntâmplă ceva, un război, un dezastru, ceva, de-acolo se finanţează statul. Dacă şi rezerva e goală, s-a terminat. Putem scrie „faliment” şi să tragem obloanele. De aia le zic bani de înmormântare. Ei, bine, aveam vreo treizeci şi ceva de miliarde de euro acolo, în aur, în euro, în alte valute. Şi, un miliard a dispărut. Unde? Zice-se că în curs, a sprijinit BNR cursul leului, să nu se ducă la 5 lei şi să nu crăpăm cu toţii. Şi, când n-o mai fi bani nici acolo, ce-om face?
Nu numai Băsescu distruge ţara asta, ci şi Ponta. Şi o mare parte din politicienii pitiţi în spatele lui Crin.
Nu poţi să spui „jos” fără să vrei să pui ceva în loc. Ceva mai bun, fireşte. Dar ...Asta e.
Îmi doresc să treacă moţiunea. E vital să treacă. Acum, nu la toamnă. Că până la toamnă mai e mult. Şi-atunci n-o mai fi nimic de salvat. Dar, pentru asta trebuie să vrea şi PSD, şi PNL. Şi ... nu prea vor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu