Primul şi cel mai important motiv este că nu avem încotro.
De exemplu, dacă eşti angajat – şi majoritatea suntem angajaţi – multe dări ţi se opresc direct pe statul de plată. E vorba de bani pe care nu „apuci” să îi vezi, pe care i-ai dat înainte de a-ţi primi salariul. E apoi vorba de toate cumpărăturile pe care le faci. Când cumperi o pâine, un pachet de ţigări, un bilet de intrare la un spectacol, sau când faci un plin la maşină, plăteşti automat o serie de dări: TVA, accize etc. care sunt incluse automat în preţ. Pur şi simplu, nu poţi evita plătirea lor, nici chiar dacă doreşti. Aşadar, în fiecare minut, vrei – nu vrei, atâta timp cât respiri aer românesc, în fiecare minut, în fiecare secundă, o anumită sumă, fie că e vorba de un leu, sau de un ban, sau de oricât, trece din buzunarul meu, al cetăţeanului, în general, în cel al statului.
Fireşte, întrebarea pe care mi-o pun eu, şi cred că oricare alt cetăţean, este aceea a circuitului acestor bani. Ce face statul cu aceşti bani?
Teoretic, statul înapoiază integral această sumă cetăţenilor săi, sub formă de servicii specifice. Ca de exemplu:
1. Reabilitarea, consolidarea, modernizarea infrastructurii, în alte cuvinte: construcţia de drumuri, şosele, autostrăzi, poduri, podeţe, căi ferate etc. Aţi văzut dumneavoastră aşa ceva? Căi ferate nu s-au mai construit de optzeci de ani! Da, da, da. La venirea crizei, nu asta, ailaltă, infrastructura feroviară era aproape complet terminată. Au mai făcut comuniştii, pe ici, pe colo, cate-o cârpeală, ceva linii secundare, şi alea cu mare-mare tam-tam: Bumbeşti-Livezeni, Salva-Vişeu, şi s-a modificat traseul Bucureşti-Craiova, nu mai e „din Craiova la Piteşti / şi-l dai jos la Bucureşti” ... e ... din Craiova la Bucureşti via Roşiori ... asta e tot. A, s-a mai dublat, s-a mai elecrificat, s-a mai modernizat ... Şosele, autostrăzi, ce să mai vorbim? Hai să trecem la punctul următor:
2. Servicii de sănătate. Hai, nu zău, aţi avut „norocul” să „beneficiaţi” de aceste „servicii” în ultimul timp, sau cunoaşteţi pe cineva care a „beneficiat”. Decât să ajungi în spital, mai bine mori acasă. Una la mână, fiindcă odată ajuns în spital, trebuie să plăteşti tot, de salutul infirmierei până la apa distilată, fiindcă spitalele n-au de niciunele, si dacă îţi trebuie, nu ai decât să-ţi cumperi. A doua la mână, fiindcă te duci în spital cu o boală şi te întorci cu cinci. Fiecare dintre noi am auzit de infecţiile intraspitaliceşti, de cazul sopranei Amelia Antoniu, dar astfel de cazuri se întâlnesc zilnic, cu zecile, sau poate cu sutele, dar, dacă eşti amărăştean, cine să se zbată să-ţi facă dreptate?
3. Servicii educaţionale. Aici sunt pe „terenul meu”, nu vorbesc din ziare sau de la emisiuni. Hai, nu, pe bune, există şcoală în România ... în afară de, eu ştiu, câteva locuri unde s-o fi făcând, dacă se mai face, şcoală „de-adevăratelea”? Păi, hai să ne uităm la rezultatele obţinute de elevii noştri la evaluările internaţionale, nu la olimpiade, ci la evaluări gen PISA, TIMSS şi aşa mai departe. Unde suntem? De fapt, suntem pe undeva? Despre învăţământul superior ce să mai vorbim? E plină ţara de semianalfabeţi care cu greu reuşesc să lege două cuvinte, dar au diplome. Au terminat nu-ş ce facultăţi, au masterate, chiar doctorate ... Ăsta e învăţământul românesc, asta e ceea ce primim pentru banii pe care îi dăm.
4. Servicii de pază, protecţie, justiţie etc. Aici, lucrurile sunt ceva mai nuanţate. Există astfel de servicii, dar pentru cine? Sa fie vreo doi ani de când nişte „băieţi de bine” mi-au spart casa. Printre altele, mi-au furat şi un telefon mobil, cu care au efectuat convorbiri după ce l-au furat. Am putut astfel, oferi poliţiştilor care cercetau cazul indicii foarte puternice: „Uite, dom’le, aceste persoane ştiu cine sunt hoţii, fiindcă au vorbit cu ei la telefon.” Credeţi că s-a rezolvat ceva? Da’ de unde, nimic. Au fost identificate persoanele cu care au vorbit hoţii, numai că nu-şi aminteau de convorbiri. Cum dracu’ să nu-ţi aminteşti, oare, de o convorbire de un sfert de oră, purtată la ora patru dimineaţa? Mă rog, asta este ... În schimb, eu, dacă mă gândesc, doar dacă mă gândesc să jefuiesc pe nu-ştiu-cine, repet, doar dacă mă gândesc, şi băieţii ăştia „de bine” sunt în stare să mă salte. Pentru că ... aşa este, e vorba de nu-ştiu-cine, iar eu nu sunt nu-ştiu-cine ... Apoi, justiţia ... mama ei de justiţie ... şi nu mai zic nimic. Să nu ajungă să aibă de-a face cu ea. Sau, dacă ajunge, să aibă şi bani.
5. Statul acordă, de asemenea, alocaţii pentru copii, indemnizaţii pentru mame, burse şcolare, tot felul de ajutoare sociale, indemnizaţii, compensaţii, deduceri etc., numeroase şi ineficiente. Şi, bineînţeles, statul plăteşte pensii ... al căror cuantum nu are, se pare, nicio legătură cu cât a cotizat respectiva persoană. Dacă statul are bani, plăteşte pensii, dacă nu, le reduce după bunul său plac. Ajutoare de şomaj şi multe altele ...
6. Despre apărare, relaţii externe, servicii etc., nu prea am de spus multe. Apărare ... ce înseamnă? Să cumperi ceea ce aruncă alţii, la preţuri uriaşe? Sau, să-ti trimiţi oamenii să moară în Irak, Afganistan ... şi pentru ce? Serviciile ce fac? Ascultă telefoanele şi monitorizează traficul pe net? Al cui? Şi pentru ce?
7. Mda ... ce mai e? Păi, statul ne mai şi „distrează” ... şi nu e vorba doar de indivizii care se perindă în fiecare seară pe ecranele televizoarelor, pe post de Paul Newman şi Jane Fonda, nu, e vorba de „serbările”, „evenimentele”, excursiile, „revelioanele”, „chindiile”, „nedeile” şi alte şi alte „manifestări” organizate de autorităţile centrale, dar mai ales de cele locale. Prilej bun de „sifona” banii, cumpărând te-miri-ce, de exemplu scene de zeci de mii de euro, şi prilej bun pentru a-ţi face campanie electorală ... fiindcă electoratul idiot nu bagă de seamă că în spitale se moare ca în lagăre, că educaţia e de căcat, că drumul e plin de gropi etc., dar ţine minte că a băgat sub nas doi mici şi-o bere, fiindcă au fost „moka”. Tot aici includ şi „religia”, sub toate formele sale de manifestare: construcţii, „manifestări”, pelerinaje, „parteneriate” etc.
8. Şi, nu în ultimul rând, ca să îşi facă unii dintre noi, pardon, dintre „ei”, cazemate, , conturi (de alea bancare, nu de facebook sau linkedin), averi etc. ... şi să mănânce şi ziariştii o pâine. Acu, e Videanu pe ţeavă. Cică şi-a făcut omul un mausoleu. Din punctul meu de vedere, e ok. Doar n-o să stea omu’ pe stradă, în ploaie, mai ales că vedeţi ce schimbătoare poate fi vremea. Ei, evident că putea să-şi facă o casă mai „normală”, dar dacă omu’ a vrut o casă de o mie trei sute de metri, treaba lui, poate are teren de golf la etajul trei. Nici cine o să deretice, cine o să întreţină un asemenea căsoi, nu e treaba mea. Dar, când un neica-nimeni precum acest Adriean îndrăzneşte să spună: „Sunt un om care îşi gestionează foarte atent resursele, puţine, aşa cum sunt […]Cei care muncesc îşi pot permite. Sunt un om care a muncit zi şi noapte...” e o problemă. Individul ăsta e atât de prost încât nu-şi dă seama că jigneşte milioane de oameni care muncesc, într-adevăr? Sau îşi dă seama, dar nu-i pasă? Şi, oare nu îşi dă seama că, de fapt, adevărata bogăţie nu are nicio legătură cu astfel de „semne exterioare”? Că, până la urmă, necesitatea de a „demonstra” bună-starea vine dintr-o cumplită sărăcie interioară … Care e, la urma-urmei, deosebirea dintre Videanu, Becali si ţiganii din Buzescu?
Ar trebui să fiu foarte mulţumit. Încă înainte de a mă naşte, statul are grija de mămica mea şi îi acordă doi ani de concediu plătit. Apoi, trusoul pentru naştere, alocaţia, bursa şcolară, cornul şi laptele, bursa şcolară, 200 de euro pentru calculator, bani de liceu, ajutor de şomaj, venit minim garantat, ajutor pentru încălzire, educaţie, sănătate gratuită, pensie, pană şi de îngropat mă îngroapă statul. Şi toate astea fără să fiu nevoit să fac nimic, ba chiar fiind recomandat să nu fac nimic! Cine spune că nu e frumoasă viaţa în România? Mă mir că sunt oamenii aşa de nemulţumiţi...
Părerea mea este că plătim prea multe dări pentru prea puţine servicii reale. Pe de altă parte, statul se plânge că, dimpotrivă, cheltuie prea mult cu acestea şi încasează mai nimic. Eu cred că, dimpotrivă, dezechilibrul financiar este dovada lipsei de responsabilitate şi, până la urmă, de raţionalitate. Dar, despre ceea ce înseamnă, în opinia mea, „statul raţional”, care ar fi categoriile de cheltuieli asupra cărora ar putea fi efectuate reduceri necruţătoare sau să fie eliminate de tot şi cum ar trebui să procedeze pentru a-şi majora veniturile, altă dată.
De exemplu, dacă eşti angajat – şi majoritatea suntem angajaţi – multe dări ţi se opresc direct pe statul de plată. E vorba de bani pe care nu „apuci” să îi vezi, pe care i-ai dat înainte de a-ţi primi salariul. E apoi vorba de toate cumpărăturile pe care le faci. Când cumperi o pâine, un pachet de ţigări, un bilet de intrare la un spectacol, sau când faci un plin la maşină, plăteşti automat o serie de dări: TVA, accize etc. care sunt incluse automat în preţ. Pur şi simplu, nu poţi evita plătirea lor, nici chiar dacă doreşti. Aşadar, în fiecare minut, vrei – nu vrei, atâta timp cât respiri aer românesc, în fiecare minut, în fiecare secundă, o anumită sumă, fie că e vorba de un leu, sau de un ban, sau de oricât, trece din buzunarul meu, al cetăţeanului, în general, în cel al statului.
Fireşte, întrebarea pe care mi-o pun eu, şi cred că oricare alt cetăţean, este aceea a circuitului acestor bani. Ce face statul cu aceşti bani?
Teoretic, statul înapoiază integral această sumă cetăţenilor săi, sub formă de servicii specifice. Ca de exemplu:
1. Reabilitarea, consolidarea, modernizarea infrastructurii, în alte cuvinte: construcţia de drumuri, şosele, autostrăzi, poduri, podeţe, căi ferate etc. Aţi văzut dumneavoastră aşa ceva? Căi ferate nu s-au mai construit de optzeci de ani! Da, da, da. La venirea crizei, nu asta, ailaltă, infrastructura feroviară era aproape complet terminată. Au mai făcut comuniştii, pe ici, pe colo, cate-o cârpeală, ceva linii secundare, şi alea cu mare-mare tam-tam: Bumbeşti-Livezeni, Salva-Vişeu, şi s-a modificat traseul Bucureşti-Craiova, nu mai e „din Craiova la Piteşti / şi-l dai jos la Bucureşti” ... e ... din Craiova la Bucureşti via Roşiori ... asta e tot. A, s-a mai dublat, s-a mai elecrificat, s-a mai modernizat ... Şosele, autostrăzi, ce să mai vorbim? Hai să trecem la punctul următor:
2. Servicii de sănătate. Hai, nu zău, aţi avut „norocul” să „beneficiaţi” de aceste „servicii” în ultimul timp, sau cunoaşteţi pe cineva care a „beneficiat”. Decât să ajungi în spital, mai bine mori acasă. Una la mână, fiindcă odată ajuns în spital, trebuie să plăteşti tot, de salutul infirmierei până la apa distilată, fiindcă spitalele n-au de niciunele, si dacă îţi trebuie, nu ai decât să-ţi cumperi. A doua la mână, fiindcă te duci în spital cu o boală şi te întorci cu cinci. Fiecare dintre noi am auzit de infecţiile intraspitaliceşti, de cazul sopranei Amelia Antoniu, dar astfel de cazuri se întâlnesc zilnic, cu zecile, sau poate cu sutele, dar, dacă eşti amărăştean, cine să se zbată să-ţi facă dreptate?
3. Servicii educaţionale. Aici sunt pe „terenul meu”, nu vorbesc din ziare sau de la emisiuni. Hai, nu, pe bune, există şcoală în România ... în afară de, eu ştiu, câteva locuri unde s-o fi făcând, dacă se mai face, şcoală „de-adevăratelea”? Păi, hai să ne uităm la rezultatele obţinute de elevii noştri la evaluările internaţionale, nu la olimpiade, ci la evaluări gen PISA, TIMSS şi aşa mai departe. Unde suntem? De fapt, suntem pe undeva? Despre învăţământul superior ce să mai vorbim? E plină ţara de semianalfabeţi care cu greu reuşesc să lege două cuvinte, dar au diplome. Au terminat nu-ş ce facultăţi, au masterate, chiar doctorate ... Ăsta e învăţământul românesc, asta e ceea ce primim pentru banii pe care îi dăm.
4. Servicii de pază, protecţie, justiţie etc. Aici, lucrurile sunt ceva mai nuanţate. Există astfel de servicii, dar pentru cine? Sa fie vreo doi ani de când nişte „băieţi de bine” mi-au spart casa. Printre altele, mi-au furat şi un telefon mobil, cu care au efectuat convorbiri după ce l-au furat. Am putut astfel, oferi poliţiştilor care cercetau cazul indicii foarte puternice: „Uite, dom’le, aceste persoane ştiu cine sunt hoţii, fiindcă au vorbit cu ei la telefon.” Credeţi că s-a rezolvat ceva? Da’ de unde, nimic. Au fost identificate persoanele cu care au vorbit hoţii, numai că nu-şi aminteau de convorbiri. Cum dracu’ să nu-ţi aminteşti, oare, de o convorbire de un sfert de oră, purtată la ora patru dimineaţa? Mă rog, asta este ... În schimb, eu, dacă mă gândesc, doar dacă mă gândesc să jefuiesc pe nu-ştiu-cine, repet, doar dacă mă gândesc, şi băieţii ăştia „de bine” sunt în stare să mă salte. Pentru că ... aşa este, e vorba de nu-ştiu-cine, iar eu nu sunt nu-ştiu-cine ... Apoi, justiţia ... mama ei de justiţie ... şi nu mai zic nimic. Să nu ajungă să aibă de-a face cu ea. Sau, dacă ajunge, să aibă şi bani.
5. Statul acordă, de asemenea, alocaţii pentru copii, indemnizaţii pentru mame, burse şcolare, tot felul de ajutoare sociale, indemnizaţii, compensaţii, deduceri etc., numeroase şi ineficiente. Şi, bineînţeles, statul plăteşte pensii ... al căror cuantum nu are, se pare, nicio legătură cu cât a cotizat respectiva persoană. Dacă statul are bani, plăteşte pensii, dacă nu, le reduce după bunul său plac. Ajutoare de şomaj şi multe altele ...
6. Despre apărare, relaţii externe, servicii etc., nu prea am de spus multe. Apărare ... ce înseamnă? Să cumperi ceea ce aruncă alţii, la preţuri uriaşe? Sau, să-ti trimiţi oamenii să moară în Irak, Afganistan ... şi pentru ce? Serviciile ce fac? Ascultă telefoanele şi monitorizează traficul pe net? Al cui? Şi pentru ce?
7. Mda ... ce mai e? Păi, statul ne mai şi „distrează” ... şi nu e vorba doar de indivizii care se perindă în fiecare seară pe ecranele televizoarelor, pe post de Paul Newman şi Jane Fonda, nu, e vorba de „serbările”, „evenimentele”, excursiile, „revelioanele”, „chindiile”, „nedeile” şi alte şi alte „manifestări” organizate de autorităţile centrale, dar mai ales de cele locale. Prilej bun de „sifona” banii, cumpărând te-miri-ce, de exemplu scene de zeci de mii de euro, şi prilej bun pentru a-ţi face campanie electorală ... fiindcă electoratul idiot nu bagă de seamă că în spitale se moare ca în lagăre, că educaţia e de căcat, că drumul e plin de gropi etc., dar ţine minte că a băgat sub nas doi mici şi-o bere, fiindcă au fost „moka”. Tot aici includ şi „religia”, sub toate formele sale de manifestare: construcţii, „manifestări”, pelerinaje, „parteneriate” etc.
8. Şi, nu în ultimul rând, ca să îşi facă unii dintre noi, pardon, dintre „ei”, cazemate, , conturi (de alea bancare, nu de facebook sau linkedin), averi etc. ... şi să mănânce şi ziariştii o pâine. Acu, e Videanu pe ţeavă. Cică şi-a făcut omul un mausoleu. Din punctul meu de vedere, e ok. Doar n-o să stea omu’ pe stradă, în ploaie, mai ales că vedeţi ce schimbătoare poate fi vremea. Ei, evident că putea să-şi facă o casă mai „normală”, dar dacă omu’ a vrut o casă de o mie trei sute de metri, treaba lui, poate are teren de golf la etajul trei. Nici cine o să deretice, cine o să întreţină un asemenea căsoi, nu e treaba mea. Dar, când un neica-nimeni precum acest Adriean îndrăzneşte să spună: „Sunt un om care îşi gestionează foarte atent resursele, puţine, aşa cum sunt […]Cei care muncesc îşi pot permite. Sunt un om care a muncit zi şi noapte...” e o problemă. Individul ăsta e atât de prost încât nu-şi dă seama că jigneşte milioane de oameni care muncesc, într-adevăr? Sau îşi dă seama, dar nu-i pasă? Şi, oare nu îşi dă seama că, de fapt, adevărata bogăţie nu are nicio legătură cu astfel de „semne exterioare”? Că, până la urmă, necesitatea de a „demonstra” bună-starea vine dintr-o cumplită sărăcie interioară … Care e, la urma-urmei, deosebirea dintre Videanu, Becali si ţiganii din Buzescu?
Ar trebui să fiu foarte mulţumit. Încă înainte de a mă naşte, statul are grija de mămica mea şi îi acordă doi ani de concediu plătit. Apoi, trusoul pentru naştere, alocaţia, bursa şcolară, cornul şi laptele, bursa şcolară, 200 de euro pentru calculator, bani de liceu, ajutor de şomaj, venit minim garantat, ajutor pentru încălzire, educaţie, sănătate gratuită, pensie, pană şi de îngropat mă îngroapă statul. Şi toate astea fără să fiu nevoit să fac nimic, ba chiar fiind recomandat să nu fac nimic! Cine spune că nu e frumoasă viaţa în România? Mă mir că sunt oamenii aşa de nemulţumiţi...
Părerea mea este că plătim prea multe dări pentru prea puţine servicii reale. Pe de altă parte, statul se plânge că, dimpotrivă, cheltuie prea mult cu acestea şi încasează mai nimic. Eu cred că, dimpotrivă, dezechilibrul financiar este dovada lipsei de responsabilitate şi, până la urmă, de raţionalitate. Dar, despre ceea ce înseamnă, în opinia mea, „statul raţional”, care ar fi categoriile de cheltuieli asupra cărora ar putea fi efectuate reduceri necruţătoare sau să fie eliminate de tot şi cum ar trebui să procedeze pentru a-şi majora veniturile, altă dată.
Adevarul este ca platim pentru aproape...nimic! Asta da capitalism! In varianta carpatina!
RăspundețiȘtergereCred ca cel mai inutil serviciu este al armatei. De ce am avea nevoie de armata? Ar face un contraserviciu sa apere aceasta tara. O salvare sigura ar fi daca ne-ar cuceri cineva! Insa cui ii mai trebuie o tara ca Romania? Poate ca ar fi necesara oricui ar cuceri-o, insa dupa ce ar goli-o de oameni! Adica, de noi! AR fi o satisfactie, macar asa am scapa de politicieni!