Pentru cine (încă) nu cunoaşte, Madame Blogary este numele uneia din cele mai infecte latrine din onlineul românesc, locul unde câţiva viermuşi ostenesc în fiece zi întru nobila artă a lingerii curului prezidenţial. Istoria acestei oficine este una cât se poate de dezgustătoare, aşa că persoanele mai sensibile sunt rugate să se oprească aici cu lecturarea textului.
Legenda de care vorbeam spune că, pe vremea cand era şi el om ca toţi oamenii – deşi e foarte greu de crezut că aşa ceva s-a întâmplat vreodată – Băsescu folosea mâna dreaptă pentru a se curăţa prin anumite zone mai delicate, asta până când a descoperit că aceasta poate fi folosită mult mai eficient pentru a-şi pocni concetăţenii, iar pentru igienizarea zonelor respective pot fi folosite limbuţele delicate ale unor anomalii genetice autodenumite „populare” şi „portocalii”. Între aceşti ridicoli jalnici, cei mai jalnici şi cei mai ridicoli sunt, fără îndoială, cei de la Blenoragy, şi când spun asta, mă gândesc, fireşte, şi la gângania labeunutevistă Naşu’ Moraru, şi la Dan Diaconescu în arest, la numeroasele foi de ceapă sponsorizate cu bani portocalii, la toate vuvuzelele din teritoriu, la Pişu Mărar şi la celelalte insecte de pe voxpublica, la toţi şi la toate. Această madamă e, aşadar, întruchiparea perfecţiunii, e idealul, absolutul, dream-teamul în ceea ce priveşte această complexă disciplină sportive numită curling prezidenţial.
Constatând, aşadar, cu cât rafinament pot face ceea ce făcea, odinioară, dreapta preşedintelui, cu mândrie patriotică, acest hârdău s-a autointitulat „ziar al bloggerilor de dreapta”.
Ajung rar aici şi plec repede, fiindcă miasmele sunt atât de fetide, încât niciun om cu mintea întreagă nu le-ar putea suporta prea multe vreme. De aceea, recunosc, sunt articole, posturi care îmi scapă. Nu ştiu, nu cunosc toată producţia acestei madame. Mai aflu şi eu de la unul, de la altul, câte ceva, despre cum a dat Lăbăreanu în mintea copiilor şi a vomat nu ştiu ce poveşti cu Albă ca Zăpada, numai bună de citit copiilor după vizionarea unui film horror cu vampirii din Dracula Land ot Carpathian Garden.
Şef peste haznaua asta e unu’ Bleen. În poză, are-o mufă de-ţi vine să verşi, da’ s-o vezi natur! Bun, dar nu asta importă. Importă ce texte comite bălosul ăsta. Ia, hai, masca pe figură!
Ei, v-am zis eu că nu-i cu toate-acasă? Cât trebuie să fi suferit individul la şcoală ca să spune ceea ce a spus despre profesori! Nu despre un anume profesor, cu nume, cu prenume, cenepeu şi aşa mai departe, nu despre TOŢi profesorii! Mai mult ca sigur că „maeştrii medicinei” nu au fost în stare să-i curme suferinţa, şi de asta îi urăşte atât! Dar, bine, Bleen, unele boli sunt, pur şi simplu, incurabile, şi mai mult ca sigur că ăsta e şi cazul tău. Câtă ură poate încape într-un creier bolnav pentru a ajunge să se exprime în acest fel? Ştie cineva?
N-aş fi scris, poate, niciodată, despre un astfel de reziduu toxic, dacă nu ar fi comis un text cu adevărat interesant. Uite, citiţi aici: Aseară s-au semnat actele de divorţ între Băsescu şi PDL
Uluitor! De necrezut! A divorţat PDL de Băsescu sau invers? Din vina cui s-a pronunţat dicorţul? Şi care au fost martorii? Sau judecătorii? Despre partaj se ştie ceva? În grija cui vor rămâne acum miile de progenituri rătăcite prin tot felul de deconcentrate? Sunt întrebări la care nici Bleen si nimeni altcineva nu a răspuns şi nu va răspunde, deoarece nu a avut loc niciun divorţ între Băsescu şi PDL. Pur si simplu, s-a întâmplat ceea ce se întâmplă mereu, de vreo douăzeci de ani.
Oare n-aţi observat că, tot ce atinge acest individ pe nume Băsescu, se usucă, se distruge, se duce dracului? Să reamintesc încă o dată tot ce a alterat, a distrus, a pângărit acest cancer, această ciumă, această sidă, pe care dracul în persoană şi încă vreo cinci milioane de români l-au pus acolo unde l-au pus? Nu cred că e nevoie. Şi atunci ce mare mirare că a distrus şi PDL-ul? Oare nu era acesta cel mai normal şi firesc, cel mai previzibil lucru la care ne puteam aştepta? N-a distrus oare tot ce a atins? De ce ar fi făcut PDL-ul excepţie?
Şi, la cât rău a creat şi răspândit în societate, moartea PD-L-ului nu poate fi decât un prilej de bucurie!
Din păcate, simpla moarte a PD-L-ului, chiar însoţită de dispariţia mentorului său Traian Băsescu, nu va aduce pacea, liniştea şi prosperitatea. Asta pentru că răul a fost însămânţat cu atâta grijă în societatea românească, încât a atins toate organele vitale, toate celulele, pe fiecare dintre noi.
Regimul Băsescu îşi trăieşte ultimele clipe. Nu ştiu dacă e vorba de zile, luni sau ani! Dar, în mod cert, la un moment dat, Băsescu şi clica lui vor dispărea. Aşa cum a dispărut şi Ceauşescu! E vorba de o legitate istorică.
Aştept cu speranţă şi bucurie acel moment ... şi cred că asta fac şi foarte mulţi dintre concetăţenii mei, inclusiv dintre cei care au votat această tumoră. Dar, îmi e şi teamă. Îmi e teamă că iarăşi nu vom şti să gestionăm momentul . Că iarăşi răul din noi va ieşi la suprafaţă, că iarăşi „intelectuali” ca alde Liiceanu sau Patapievici se vor masturba în pieţele marilor oraşe, că unul ca Funeriu va calcula viteza şi traiectoria palmei prezidenţiale, că armatele de pupinbăsişti vor descrie în cuvinte pline de miez vitruţile scatofagiei.
P.S. Apropo de Funeriu, demonstram zilele trecute de ce nu poate fi remaniat. Am avut dreptate, nu-i aşa? Oricum, lista noilor ministri mi se pare supercool: Tabără la agricultură, Boagiu la transporturi ... super-mişto.
Legenda de care vorbeam spune că, pe vremea cand era şi el om ca toţi oamenii – deşi e foarte greu de crezut că aşa ceva s-a întâmplat vreodată – Băsescu folosea mâna dreaptă pentru a se curăţa prin anumite zone mai delicate, asta până când a descoperit că aceasta poate fi folosită mult mai eficient pentru a-şi pocni concetăţenii, iar pentru igienizarea zonelor respective pot fi folosite limbuţele delicate ale unor anomalii genetice autodenumite „populare” şi „portocalii”. Între aceşti ridicoli jalnici, cei mai jalnici şi cei mai ridicoli sunt, fără îndoială, cei de la Blenoragy, şi când spun asta, mă gândesc, fireşte, şi la gângania labeunutevistă Naşu’ Moraru, şi la Dan Diaconescu în arest, la numeroasele foi de ceapă sponsorizate cu bani portocalii, la toate vuvuzelele din teritoriu, la Pişu Mărar şi la celelalte insecte de pe voxpublica, la toţi şi la toate. Această madamă e, aşadar, întruchiparea perfecţiunii, e idealul, absolutul, dream-teamul în ceea ce priveşte această complexă disciplină sportive numită curling prezidenţial.
Constatând, aşadar, cu cât rafinament pot face ceea ce făcea, odinioară, dreapta preşedintelui, cu mândrie patriotică, acest hârdău s-a autointitulat „ziar al bloggerilor de dreapta”.
Ajung rar aici şi plec repede, fiindcă miasmele sunt atât de fetide, încât niciun om cu mintea întreagă nu le-ar putea suporta prea multe vreme. De aceea, recunosc, sunt articole, posturi care îmi scapă. Nu ştiu, nu cunosc toată producţia acestei madame. Mai aflu şi eu de la unul, de la altul, câte ceva, despre cum a dat Lăbăreanu în mintea copiilor şi a vomat nu ştiu ce poveşti cu Albă ca Zăpada, numai bună de citit copiilor după vizionarea unui film horror cu vampirii din Dracula Land ot Carpathian Garden.
Şef peste haznaua asta e unu’ Bleen. În poză, are-o mufă de-ţi vine să verşi, da’ s-o vezi natur! Bun, dar nu asta importă. Importă ce texte comite bălosul ăsta. Ia, hai, masca pe figură!
Sindicatele bugetarilor tot ameninţă cu greva generală. Ar fi o tragedie: funcţionarii n-ar mai dormi la ghişeu între două şpăgi şi nu s-ar mai răsti la tine agitînd isteric pila de unghii, medicii n-ar mai ucide copii şi actori francezi, asistentele n-ar mai arde bebeluşi, marii noştri maeştri ai medicinei n-ar mai da diagnostice greşite şi nu te-ar mai înjura ca la uşa cortului, profesorii nu ar mai turui duhnind a băutură aceleaşi poezele zilnic, pe care le-au învaţat papagaliceşte şi din care nu înţeleg nimic, poliţiştii nu ar mai ţine de şase-şase la furturi şi nu ar mai încurca cirulaţia, judecătorii şi procurorii nu s-ar mai face de rîs şi nu ar mai ţine spăşiţi trena Mafiei… Cum am putea trăi noi fără toate astea?
Ei, v-am zis eu că nu-i cu toate-acasă? Cât trebuie să fi suferit individul la şcoală ca să spune ceea ce a spus despre profesori! Nu despre un anume profesor, cu nume, cu prenume, cenepeu şi aşa mai departe, nu despre TOŢi profesorii! Mai mult ca sigur că „maeştrii medicinei” nu au fost în stare să-i curme suferinţa, şi de asta îi urăşte atât! Dar, bine, Bleen, unele boli sunt, pur şi simplu, incurabile, şi mai mult ca sigur că ăsta e şi cazul tău. Câtă ură poate încape într-un creier bolnav pentru a ajunge să se exprime în acest fel? Ştie cineva?
N-aş fi scris, poate, niciodată, despre un astfel de reziduu toxic, dacă nu ar fi comis un text cu adevărat interesant. Uite, citiţi aici: Aseară s-au semnat actele de divorţ între Băsescu şi PDL
Uluitor! De necrezut! A divorţat PDL de Băsescu sau invers? Din vina cui s-a pronunţat dicorţul? Şi care au fost martorii? Sau judecătorii? Despre partaj se ştie ceva? În grija cui vor rămâne acum miile de progenituri rătăcite prin tot felul de deconcentrate? Sunt întrebări la care nici Bleen si nimeni altcineva nu a răspuns şi nu va răspunde, deoarece nu a avut loc niciun divorţ între Băsescu şi PDL. Pur si simplu, s-a întâmplat ceea ce se întâmplă mereu, de vreo douăzeci de ani.
Oare n-aţi observat că, tot ce atinge acest individ pe nume Băsescu, se usucă, se distruge, se duce dracului? Să reamintesc încă o dată tot ce a alterat, a distrus, a pângărit acest cancer, această ciumă, această sidă, pe care dracul în persoană şi încă vreo cinci milioane de români l-au pus acolo unde l-au pus? Nu cred că e nevoie. Şi atunci ce mare mirare că a distrus şi PDL-ul? Oare nu era acesta cel mai normal şi firesc, cel mai previzibil lucru la care ne puteam aştepta? N-a distrus oare tot ce a atins? De ce ar fi făcut PDL-ul excepţie?
Şi, la cât rău a creat şi răspândit în societate, moartea PD-L-ului nu poate fi decât un prilej de bucurie!
Din păcate, simpla moarte a PD-L-ului, chiar însoţită de dispariţia mentorului său Traian Băsescu, nu va aduce pacea, liniştea şi prosperitatea. Asta pentru că răul a fost însămânţat cu atâta grijă în societatea românească, încât a atins toate organele vitale, toate celulele, pe fiecare dintre noi.
Regimul Băsescu îşi trăieşte ultimele clipe. Nu ştiu dacă e vorba de zile, luni sau ani! Dar, în mod cert, la un moment dat, Băsescu şi clica lui vor dispărea. Aşa cum a dispărut şi Ceauşescu! E vorba de o legitate istorică.
Aştept cu speranţă şi bucurie acel moment ... şi cred că asta fac şi foarte mulţi dintre concetăţenii mei, inclusiv dintre cei care au votat această tumoră. Dar, îmi e şi teamă. Îmi e teamă că iarăşi nu vom şti să gestionăm momentul . Că iarăşi răul din noi va ieşi la suprafaţă, că iarăşi „intelectuali” ca alde Liiceanu sau Patapievici se vor masturba în pieţele marilor oraşe, că unul ca Funeriu va calcula viteza şi traiectoria palmei prezidenţiale, că armatele de pupinbăsişti vor descrie în cuvinte pline de miez vitruţile scatofagiei.
P.S. Apropo de Funeriu, demonstram zilele trecute de ce nu poate fi remaniat. Am avut dreptate, nu-i aşa? Oricum, lista noilor ministri mi se pare supercool: Tabără la agricultură, Boagiu la transporturi ... super-mişto.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu