Enjoy communism!

Izvoare istorice convergente apreciază că, până în 23 august 1944, Partidul Comunist Român a fost, practic, inexistent în România. Numărând maximum o 1150 de membri, marea majoritate de etnii străine (evrei, ruşi, maghiari, bulgari etc.), de fapt agenţi sovietici, condus, din 1924 până în 1944, de lideri străini: maghiarul Elek Köblős, între 1924 şi 1928, ucraineanul Vitali Holostenko, între 1928-1931, polonezul Alexandru Ștefanski (Gorn), între1931-1934, evreul Eugen Iacobovici, între 1934 şi 1936, bulgarul Boris Ștefanov, între 1936 şi 1940, Miklós Goldberger, evreu maghiar, în 1940 şi, în fine István Fóris, tot evreu maghiar, din 1940 până 1944, organizându-şi congresele în străinătate (Viena-1924, Harkov-1928, Gorikovo-1931), PCR nu avea cum se reprezinte altceva, la acea dată, decât interesele unei puteri străine, în speţă Uniunea Sovietică, nicidecum pe cele ale muncitorului şi ţăranului român, pe care, chipurile îl reprezenta. Cu toate acestea, în toată istoriografia comunistă de până în 22 decembrie 1989, PCR era prezentat ca principalul artizan al actului de la 23 august 1944, prezentat iniţial ca „întoarcere a armelor”, iar mai apoi ca „mare revoluţie etc.”. Cum dracu’ puteau cca. o mie de oameni, din care trei sferturi în puşcării, iar restul în străinătate, să organizeze o „mare revoluţie”? Ei, uite că au putut, şi nu numai asta. În 19 noiembrie 1946, bolşevicii si „tovarăşii lor de drum”, grupaţi în Blocul Partidelor Democrate, au reusit o strălucită victorie în alegeri, cu un scor de cca. 70%. Cam cât a avut şi „marea alianţă” PDL-PSD, care a guvernat ţara în 2009.

Ce a urmat, se cunoaşte. O dictatură cruntă, mai cu seamă până în 1965, şi jumătate de secol de comunism.

Astăzi, acei vrednici bolşevici din’46 s-ar declara mândri de pupila lor Roberta Anastase. Pentru că, în ’46 comuniştii au furat de-au rupt, dar asta în anumite condiţii: nu în văzul camerelor de luat vederi, şi cu trupele sovietice în spate. Azi, Roberta Anastase fură cu o neruşinare înmiită, în văzul tuturor. Şi nici nu-i pasă! Şi, nici nu avem trupe de ocupaţie în ţară – asta dacă nu-i pun la socoteală pe reprezentanţii FMI, care vin din când în când.

Eu cred că ar fi momentul ca România se se scape odată de Băsescu şi PDL. Fiindcă hoţi mai mari ca ăştia nu cred să fi existat, comuniştii au fost niste învăţăcei.

Alternativa? O jumătate de veac de „băsescianism”?? Adică, tot un fel de comunism, dar cu coca-cola. Brr, simt că mă cuprinde groaza ... Dar Ana Pauker s-ar bucura, nu?