duminică, 6 martie 2011

Doar câteva întrebări …

Vi se pare că Traian Băsescu este empatic sau că are sentimente de vinovăţie şi remuşcare? Hai, nu, pe bune, aşa vi se pare? De ce? Fiindcă ştie să plângă pe micul ecran, sau de ce?

Da’ sensibil vi se pare că e? Scuze, ştiu că trebuia să pun întrebarea asta la UE, dar … asta e.

Impulsiv? Nu ştiu, faza cu copilul nu vă spune nimic?

În ceea ce priveşte promiscuitatea … nu, nu vreau să discut despre aluzii, sau mai ştiu eu ce. Nu … Dar, de ziarista pe care a invitat-o „pe masă” vă mai amintiţi? Sau ce cei numiţi „găozari”? Etc.

În ceea ce priveşte tendinţa patologică de a minţi ... hai să nu mai vorbim despre minciună. Spuneţi-mi când a spus Traian Băsescu adevărul.

De ce am întrebat aceste lucruri?

Conform unor importante cercetări în domeniu, se pare că mintea psihopaţilor nu este la fel cu aceea a oamenilor „obişnuiţi”. Mintea psihopaţilor este caracterizată de „lipsa empatiei, a sentimentului de vinovăţie şi a remuşcării; insensibilitate, impulsivitate, promiscuitate, violenţă şi tendinţa patologică spre a minţi”.

Aşa … păi vă daţi seama ce carieră infracţională a ratat Traian Băsescu? Cum ar fi omorât el pe unul, pe altul … aşa ne omorâm singuri. Cum ar fi ispăşit el o pedeapsă pe viaţă … aşa o ispăşim noi. Dar, asta este.

Oare cum o fi fost mintea celor care l-au votat? Sau, cum este mintea celor care l-ar vota şi acum?

Un comentariu:

  1. Încerc un răspuns la prima întrebare din ultimul paragraf. Cealaltă trebuie să recunosc că mă depăşeşte. Pe scurt se poate spune că în mintea celor care l-au votat în 2009 a fost: a) obsesia conducătorului suprem şi b) dezgustul faţă de politică.

    Fixaţia asupra şefului este o consecinţă a modului în care se învaţă istoria prin şcoli şi a fost popularizată cam dintotdeauna. Este o istorie a figurilor legendare, a cultului eroilor, a regilor, voievozilor şi domnitorilor. De acolo am învăţat că şeful e singurul care contează, şi orice "succesuri" sau "eşece" îi pot fi atribuite. Românii trăiau încă relativ bine în 2009 şi mulţi i-au atribuit asta lui Bălălău când de fapt "vinovaţii" de asta au fost mai curând guvernele Tăriceanu şi Năstase. Recent am văzut un pedelist care spunea că Iliescu a fărâmiţat proprietatea agricolă. Că moş Iliescu s-a opus din răsputeri acelui fenomen nu contează; s-a întâmplat "pe vremea lui" deci el a fost.

    Dezgustul faţă de politică se traduce prin "mutrele scârbite" şi "filozofia de cârciumă" atât de trendy acum. Toţi sunt la fel, clasa politică e fără nici o excepţie o mizerie etc. Asta rezultă de fapt în oameni care refuză să se informeze sau să gândească despre politică. Existau multe semnale de la început care să indice că ceva nu-i deloc în regulă cu prezidementul: faza cu "dragă Stolo", interminabilul război cu Tăriceanu început şi purtat dintr-un motiv stupid, faza cu "ţigancă împuţită", războiul cu presa critică, atacul la parlament. Dar toate astea n-au ajuns sau n-au avut efect asupra filozofilor de cârciumă cu mutre scârbite.

    De fapt comportamentul FCMS este un pericol imens, deşi subtil, la adresa României. Aceşti inşi au abandonat practic democraţia şi nu reacţionează deloc la încălcări ale normelor democratice sau ale drepturilor omului. Unii chiar se bucură atâta timp cât nu sunt ei cei loviţi.

    RăspundețiȘtergere