Scrisoare deschisă către puterea executivă
din partea unui judecător ce a părăsit puterea judecătorească
din partea unui judecător ce a părăsit puterea judecătorească
Domnule Preşedinte al României, domnule Prim-ministru, domnilor miniştri ai cabinetului
Vă mai amintiţi jurământul depus la preluarea mandatului ? Ar trebui!
Conform art. articolului 82 aliniatul 2 din Constituţia României acesta este: “Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!“
Oare vreunul dintre dumneavoastră şi-a pus vreodată întrebarea: „De ce am depus un jurământ, dacă oricum trebuie, ca orice cetăţean al ţării, să respect legile şi să-mi pese, în tot ceea ce fac, de ţara mea? ”
Să încercăm să găsim împreună răspunsul, ce nu poate fi decât în folosul cetăţenilor acestei ţări.
De ce este necesar jurământul de credinţă? Pentru că dumneavoastră, cei din puterea executivă, aveţi puteri imense iar acestea trebuie temperate în primul rând de propria conştiinţă. În fiecare moment al anilor în care exercitaţi această putere executivă, cuvintele ferme ale jurământului trebuie să vă stea în minte şi să vă oprească de la orice gest ce ar putea determina încălcarea acestuia în cea mai mică privinţă, doar a fost depus faţă de Dumnezeu.
Dacă-l respectaţi pe Dumnezeu ar trebui să respectaţi fiecare vorbă a jurământului.
Faceţi dumneavoastră aceasta?
Începând analiza cu partea de început a jurământului, vă străduiţi cu adevărat pentru a asigura „propăşirea spirituală şi materială a poporului român”? Se poate spune că faceţi aceasta, atât timp cât nu vă pasă de fapt de poporul român, ce este alcătuit din fiecare cetăţean român nu doar din cei din structurile statale?
Cum s-ar putea afirma respectarea jurămintelor atât timp cât „propăşirea materială” este inexistentă, de vreme ce salariile scad, se doreşte în continuare reducerea pensiilor, iar taxele şi impozitele cresc, în timp ce poporul nu primeşte explicaţii şi dezbateri serioase ci doar butade emise de membrii puterii executive?
Mai există propăşire spirituală atât timp cât de esenţa acesteia este cultura adevărată şi durabilă, iar puterea executivă nu face nimic să o încurajeze, dimpotrivă, încearcă să o distrugă stabilind o impozitare excesivă a drepturilor de autor şi împiedicând creatorii adevăraţi să-şi realizeze operele prin reducerea sumelor pe care le puteau aloca pentru dezvoltarea proprie si considerate anterior deductibile?
Respectaţi „Constituţia şi legile ţării”?
Oricine dintre dumneavoastră care ar analiza în mod serios dacă-şi respectă jurămintele ar trebui să spună „în mod cert nu”, atât timp cât dispoziţiile constituţionale şi inclusiv cele din tratate internaţionale sunt răstălmăcite în interesul propriu iar nu în interesul poporului.
Cum poate exista respectarea Constituţiei şi legilor când, la câteva zile de la declararea neconstituţională a unei dispoziţii legale, cel ce ar trebui să medieze şi să impună respectarea Constituţiei nu face altceva decât să susţină „nesupunerea civică” prin nerespectarea unei hotărâri a Curţii Constituţionale, propunând o măsură cu efect echivalent ce ar încălca vădit respectiva decizie. Aspectul este evident pentru orice observator obiectiv atât timp cât se propune o reducere permanentă cu 16% a pensiilor (prin impozitare) în loc de o măsură declarată neconstituţională, de reducere cu 15%.
Cum poate susţine guvernul că-i pasă de „propăşirea spirituală” sau de „respectarea legilor ţării” când aplică peste noapte o măsură ce afectează grav poporul şi economia naţională, precum creşterea TVA, în timp ce o dispoziţie legală neabrogată din Codul fiscal prevedea clar că asemenea măsuri se pot lua doar după 6 luni (aşa cum fac toate ţările Uniunii Europene şi cum tocmai realizase Spania).
Când vă priviţi în oglindă, puteţi spune „apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor”? Cu siguranţă nu, atât timp cât nu faceţi altceva decât să distrugeţi orice şansă a României de a fi stat democratic. De esenţa democraţiei este verificarea reciprocă şi echilibrul între puterea executivă, puterea legislativă şi puterea judecătorească. Despre ce echilibru putem vorbi când puterea legislativă este aproape inexistentă (voi detalia acest aspect într-o scrisoare deschisă adresată puterii legislative) iar puterea judecătorească este practic anihilată prin subfinanţare şi încercarea de a o responsabiliza pentru orice altceva decât pentru activitatea proprie.
Aceste atacuri împotriva puterii judecătoreşti sunt de fapt cele mai grave deoarece încalcă implicit în totalitate ”drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor” ce trebuie să fie apărate de justiţie. Critica permanentă şi ameninţările directe sau indirecte asupra judecătorilor pentru soluţiile pronunţate sunt zilnice, determinând o situaţie de schizofrenie socială ce este reflectată de sondajele privind încrederea în justiţie, realizate asupra publicului larg (în general negative) şi cele realizate asupra celor ce au procese pe rol (în general pozitive).
Care este efectul acestor atacuri: determinarea cetăţeanului să renunţe la apărarea propriilor drepturi, chiar şi fundamentale, atât timp cât acesta află zilnic de corupţia din justiţie, de soluţii incorecte şi interesate, de durata proceselor sau despre costurile reale ale acestora, prin amplificarea unor situaţii izolate sau sistemice, pentru remedierea cărora nu se face nimic din punct de vedere administrativ sau legislativ.
Nu neg că, în această privinţă, o parte de vină aparţine şi puterii judecătoreşti, societăţii civile, presei sau chiar şi avocaţilor, însă obligaţia (asumată chiar internaţional) de a respecta drepturile omului inclusiv printr-o justiţiei credibilă aparţine Statului Român, ce este reprezentat plenar, îndeosebi, de membrii puterii executive.
Nu voi detalia asupra aspectelor ce ţin de „suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României” însă chiar şi în această privinţă aparenţele sunt în defavoarea puterii executive, ce pare a accepta imediat tot ce vine din afara ţării, Statul Român neavând practic nicio rezervă la majoritatea tratatelor europene, precum au alte state, chiar din estul Europei, dar, cu toate acestea, aplicarea respectivelor tratate este de multe ori doar formală.
Ar trebui să vă temeţi domnilor, dar nu doar de Dumnezeu, ci şi de acest Popor Român ce la un moment dat se va trezi şi nu veţi mai putea să vă ascundeţi în faţa vorbelor goale şi demagogiei sau în spatele celor 5 milioane de oameni ce v-au votat dar care acum, majoritatea, nu mai cred în dumneavoastră .
Poporul Român se va trezi şi în mod cert va conştientiza în curând, că începând cu 1 decembrie 2009 fiecare cetăţean român are dublă cetăţenie,
Acum suntem şi cetăţeni ai Uniunii Europene în conformitate cu art. 9 din Tratatul Uniunii Europene, forma consolidată, ce arată că „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are cetăţenia unui stat membru. Cetăţenia Uniunii nu înlocuieşte cetăţenia naţională, ci se adaugă acesteia”
iar la un moment dat românii se vor comporta ca adevăraţi europeni
„Să vă fie ruşine” domnilor!
Florin Niţă
fost judecător
Vă mai amintiţi jurământul depus la preluarea mandatului ? Ar trebui!
Conform art. articolului 82 aliniatul 2 din Constituţia României acesta este: “Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!“
Oare vreunul dintre dumneavoastră şi-a pus vreodată întrebarea: „De ce am depus un jurământ, dacă oricum trebuie, ca orice cetăţean al ţării, să respect legile şi să-mi pese, în tot ceea ce fac, de ţara mea? ”
Să încercăm să găsim împreună răspunsul, ce nu poate fi decât în folosul cetăţenilor acestei ţări.
De ce este necesar jurământul de credinţă? Pentru că dumneavoastră, cei din puterea executivă, aveţi puteri imense iar acestea trebuie temperate în primul rând de propria conştiinţă. În fiecare moment al anilor în care exercitaţi această putere executivă, cuvintele ferme ale jurământului trebuie să vă stea în minte şi să vă oprească de la orice gest ce ar putea determina încălcarea acestuia în cea mai mică privinţă, doar a fost depus faţă de Dumnezeu.
Dacă-l respectaţi pe Dumnezeu ar trebui să respectaţi fiecare vorbă a jurământului.
Faceţi dumneavoastră aceasta?
Începând analiza cu partea de început a jurământului, vă străduiţi cu adevărat pentru a asigura „propăşirea spirituală şi materială a poporului român”? Se poate spune că faceţi aceasta, atât timp cât nu vă pasă de fapt de poporul român, ce este alcătuit din fiecare cetăţean român nu doar din cei din structurile statale?
Cum s-ar putea afirma respectarea jurămintelor atât timp cât „propăşirea materială” este inexistentă, de vreme ce salariile scad, se doreşte în continuare reducerea pensiilor, iar taxele şi impozitele cresc, în timp ce poporul nu primeşte explicaţii şi dezbateri serioase ci doar butade emise de membrii puterii executive?
Mai există propăşire spirituală atât timp cât de esenţa acesteia este cultura adevărată şi durabilă, iar puterea executivă nu face nimic să o încurajeze, dimpotrivă, încearcă să o distrugă stabilind o impozitare excesivă a drepturilor de autor şi împiedicând creatorii adevăraţi să-şi realizeze operele prin reducerea sumelor pe care le puteau aloca pentru dezvoltarea proprie si considerate anterior deductibile?
Respectaţi „Constituţia şi legile ţării”?
Oricine dintre dumneavoastră care ar analiza în mod serios dacă-şi respectă jurămintele ar trebui să spună „în mod cert nu”, atât timp cât dispoziţiile constituţionale şi inclusiv cele din tratate internaţionale sunt răstălmăcite în interesul propriu iar nu în interesul poporului.
Cum poate exista respectarea Constituţiei şi legilor când, la câteva zile de la declararea neconstituţională a unei dispoziţii legale, cel ce ar trebui să medieze şi să impună respectarea Constituţiei nu face altceva decât să susţină „nesupunerea civică” prin nerespectarea unei hotărâri a Curţii Constituţionale, propunând o măsură cu efect echivalent ce ar încălca vădit respectiva decizie. Aspectul este evident pentru orice observator obiectiv atât timp cât se propune o reducere permanentă cu 16% a pensiilor (prin impozitare) în loc de o măsură declarată neconstituţională, de reducere cu 15%.
Cum poate susţine guvernul că-i pasă de „propăşirea spirituală” sau de „respectarea legilor ţării” când aplică peste noapte o măsură ce afectează grav poporul şi economia naţională, precum creşterea TVA, în timp ce o dispoziţie legală neabrogată din Codul fiscal prevedea clar că asemenea măsuri se pot lua doar după 6 luni (aşa cum fac toate ţările Uniunii Europene şi cum tocmai realizase Spania).
Când vă priviţi în oglindă, puteţi spune „apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor”? Cu siguranţă nu, atât timp cât nu faceţi altceva decât să distrugeţi orice şansă a României de a fi stat democratic. De esenţa democraţiei este verificarea reciprocă şi echilibrul între puterea executivă, puterea legislativă şi puterea judecătorească. Despre ce echilibru putem vorbi când puterea legislativă este aproape inexistentă (voi detalia acest aspect într-o scrisoare deschisă adresată puterii legislative) iar puterea judecătorească este practic anihilată prin subfinanţare şi încercarea de a o responsabiliza pentru orice altceva decât pentru activitatea proprie.
Aceste atacuri împotriva puterii judecătoreşti sunt de fapt cele mai grave deoarece încalcă implicit în totalitate ”drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor” ce trebuie să fie apărate de justiţie. Critica permanentă şi ameninţările directe sau indirecte asupra judecătorilor pentru soluţiile pronunţate sunt zilnice, determinând o situaţie de schizofrenie socială ce este reflectată de sondajele privind încrederea în justiţie, realizate asupra publicului larg (în general negative) şi cele realizate asupra celor ce au procese pe rol (în general pozitive).
Care este efectul acestor atacuri: determinarea cetăţeanului să renunţe la apărarea propriilor drepturi, chiar şi fundamentale, atât timp cât acesta află zilnic de corupţia din justiţie, de soluţii incorecte şi interesate, de durata proceselor sau despre costurile reale ale acestora, prin amplificarea unor situaţii izolate sau sistemice, pentru remedierea cărora nu se face nimic din punct de vedere administrativ sau legislativ.
Nu neg că, în această privinţă, o parte de vină aparţine şi puterii judecătoreşti, societăţii civile, presei sau chiar şi avocaţilor, însă obligaţia (asumată chiar internaţional) de a respecta drepturile omului inclusiv printr-o justiţiei credibilă aparţine Statului Român, ce este reprezentat plenar, îndeosebi, de membrii puterii executive.
Nu voi detalia asupra aspectelor ce ţin de „suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României” însă chiar şi în această privinţă aparenţele sunt în defavoarea puterii executive, ce pare a accepta imediat tot ce vine din afara ţării, Statul Român neavând practic nicio rezervă la majoritatea tratatelor europene, precum au alte state, chiar din estul Europei, dar, cu toate acestea, aplicarea respectivelor tratate este de multe ori doar formală.
Ar trebui să vă temeţi domnilor, dar nu doar de Dumnezeu, ci şi de acest Popor Român ce la un moment dat se va trezi şi nu veţi mai putea să vă ascundeţi în faţa vorbelor goale şi demagogiei sau în spatele celor 5 milioane de oameni ce v-au votat dar care acum, majoritatea, nu mai cred în dumneavoastră .
Poporul Român se va trezi şi în mod cert va conştientiza în curând, că începând cu 1 decembrie 2009 fiecare cetăţean român are dublă cetăţenie,
Acum suntem şi cetăţeni ai Uniunii Europene în conformitate cu art. 9 din Tratatul Uniunii Europene, forma consolidată, ce arată că „Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are cetăţenia unui stat membru. Cetăţenia Uniunii nu înlocuieşte cetăţenia naţională, ci se adaugă acesteia”
iar la un moment dat românii se vor comporta ca adevăraţi europeni
„Să vă fie ruşine” domnilor!
Florin Niţă
fost judecător
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu