Niciun guvern din lume nu este nebun să bage mâna în buzunarul cetăţenilor săi, dacă situaţia nu o impune. Dar, în cazul României, nu se poate face altfel. Trebuie să ne încadrăm în deficitul bugetar convenit – de către cine? – cu FMI. Altfel, pierdem acordul cu FMI şi intrăm în faliment. Şi, evident, în incapacitate de plată, ceea ce înseamnă că bugetarii şi pensionarii nu vor mai primi deloc salarii şi pensii. Iar, pentru a ne încadra în acest deficit, trebuie tăiate salariile, pensiile – dacă nu, impozitate -, trebuie mărită fiscalitatea.
Cam asta auzim, de câteva luni, 24 de ore din 24, de la PD-L şi Traian Băsescu.
Ţara vecină, Ungaria, trece printr-o criză similară. Din unele puncte de vedere, problemele Ungariei sunt mai grave decât ale noastre, de exemplu, gradul de îndatorare externă al ţării (raportat la PIB) este dublu faţă de cel al României, ceea ce înseamnă, pe de o parte, un procent dublu din PIB aferent acestor dobânzi, iar pe de altă parte, o dificultate mai mare de a contracta noi credite, în condiţii avantajoase. De asemenea, în acordul vecinilor noştri cu FMI, cifra maximă convenită a deficitului bugetar e jumătate din cea convenită de noi.
În aceste condiţii, era de aşteptat ca Ungaria să „strângă cureaua” cel puţin cât noi, dacă nu de două ori mai mult. Dar, noul guvern Orban, de orientare liberală, a luat o altă decizie. În loc să mărească fiscalitatea, a redus-o, ceea ce, pe termen scurt, agravează şi mai mult situaţia deficitului bugetar.
Urmarea: FMI a suspendat acordul cu Ungaria. Un acord de 25 de miliarde de dolari.
În România, PNL a anunţat de la bun început că se opune acordului cu FMI, mai mult, nu a exclus nicio clipă denunţarea sau suspendarea acordului cu FMI, în cazul în care ar reveni la putere, fiind, din acest motiv, persiflat energic de „competenţii” economişti portocalii.
Totuşi, ce ar fi însemnat, sau ce ar însemna, în mod concret, pentru România, suspendarea acordului cu FMI? Acelaşi lucru ca şi pentru Ungaria.
Astfel că ar trebui să urmărim, în viitoarele luni, cu mare-mare atenţie, tot ceea ce are legătură cu Ungaria. Dacă nivelul de trai va scădea dramatic, şomajul va exploda, statul va intra în incapacitate de plată şi se va dezintegra, atunci, probabil, va trebui să le mulţumim lui Traian Băsescu şi PD-L-ului pentru că vor fi salvat ţara (aşa cum, de altfel , pretind). Dacă, însă, nu se va întampla nimic deosebit, mai mult, dacă Ungaria va raporta creştere economică şi ieşire din criză, atunci va trebui să ne întrebăm: pentru ce a trebuit să suportăm toate aceste constrângeri financiare (în afară de vina de a-l fi re-votat pe marinar, fireşte)?
Ei, ce credeţi că se va întampla?
Cam asta auzim, de câteva luni, 24 de ore din 24, de la PD-L şi Traian Băsescu.
Ţara vecină, Ungaria, trece printr-o criză similară. Din unele puncte de vedere, problemele Ungariei sunt mai grave decât ale noastre, de exemplu, gradul de îndatorare externă al ţării (raportat la PIB) este dublu faţă de cel al României, ceea ce înseamnă, pe de o parte, un procent dublu din PIB aferent acestor dobânzi, iar pe de altă parte, o dificultate mai mare de a contracta noi credite, în condiţii avantajoase. De asemenea, în acordul vecinilor noştri cu FMI, cifra maximă convenită a deficitului bugetar e jumătate din cea convenită de noi.
În aceste condiţii, era de aşteptat ca Ungaria să „strângă cureaua” cel puţin cât noi, dacă nu de două ori mai mult. Dar, noul guvern Orban, de orientare liberală, a luat o altă decizie. În loc să mărească fiscalitatea, a redus-o, ceea ce, pe termen scurt, agravează şi mai mult situaţia deficitului bugetar.
Urmarea: FMI a suspendat acordul cu Ungaria. Un acord de 25 de miliarde de dolari.
În România, PNL a anunţat de la bun început că se opune acordului cu FMI, mai mult, nu a exclus nicio clipă denunţarea sau suspendarea acordului cu FMI, în cazul în care ar reveni la putere, fiind, din acest motiv, persiflat energic de „competenţii” economişti portocalii.
Totuşi, ce ar fi însemnat, sau ce ar însemna, în mod concret, pentru România, suspendarea acordului cu FMI? Acelaşi lucru ca şi pentru Ungaria.
Astfel că ar trebui să urmărim, în viitoarele luni, cu mare-mare atenţie, tot ceea ce are legătură cu Ungaria. Dacă nivelul de trai va scădea dramatic, şomajul va exploda, statul va intra în incapacitate de plată şi se va dezintegra, atunci, probabil, va trebui să le mulţumim lui Traian Băsescu şi PD-L-ului pentru că vor fi salvat ţara (aşa cum, de altfel , pretind). Dacă, însă, nu se va întampla nimic deosebit, mai mult, dacă Ungaria va raporta creştere economică şi ieşire din criză, atunci va trebui să ne întrebăm: pentru ce a trebuit să suportăm toate aceste constrângeri financiare (în afară de vina de a-l fi re-votat pe marinar, fireşte)?
Ei, ce credeţi că se va întampla?
Cine seamana austeritate o sa culeaga saracie, cu posibila exceptie a economiilor de export (Germania) care insa s-ar putea sa isi infurie consumatorii pt. ca isi exporta criza. Pietele financiare sunt invocate ca pretext pentru austeritate (daca continuam asa cu deficite mari o sa mareasca dobanzile), dar reactioneaza contrar acestor previziuni. De exemplu Spania si Irlanda erau in situatii similare la inceputul crizei. Irlandezii au tras tare cu austeritatea, socialistii din guvernul spaniol au facut cate ceva numai la presiuni nemtesti. Ce zic pietele? Irlanda 5,11% pe imprumuturi pe termen lung (bonduri de 10 ani), Spania 4,46%. CDS-urile - un fel de pariuri ca "astia dau chix" - pt. Irlanda sunt la 226 puncte iar pentru spanioli la 206.
RăspundețiȘtergereAlt exemplu: Grecia. La masurile lor de austeritate pietele au reactionat... negativ. La chestiile astea politicienii si economistii ortodocsi ridica din umeri, n-au nici o explicatie. Sau bajbaie ceva despre o situatie temporara si ca in cateva luni va fi asa cum zic ei.
Stimulentele fiscale sunt bune dar nu suficiente. Nu se fac investitii nu doar din cauza impozitelor, ci mai ales pentru ca a scazut consumul. Cheia problemei este situatia financiara a claselor mijlocii si a saracilor, adica principalii consumatori si peste 90% din populatie, iar asta n-o sa se imbunatateasca prin taieri de salariu si concedieri. Nu propun sa se dea bani degeaba, nu "welfare" ci mai curand "workfare". Statul ar trebui sa investeasca in ceea ce face el oricum - infrastructura, ca si asa avem mare nevoie. Si sa evite taieri de venituri si concedieri, desi se pot da afara niste incapabili si sa angajeze in loc oameni ca lumea.
In primele saptamani se vor imbogati unii, speculand cursul forintului... Pe urma totul va intra in normal, in noii parametri pe care si i-au stabilit (pt deficit, somaj, taxare).
RăspundețiȘtergereCred ca acordul Ro cu FMI a avut si un rol "patriotic" subtil. Nu vor mai fura ungurii Ardealul daca este inglodat in datorii :))
Hm ... oare am putea invata ceva din ce-a facut Speer in timpul lui Hitler?
RăspundețiȘtergere@dom: povestea asta cu Ardealul eu n-o prea cred. Ca doar Ungaria nu e Germania federala, iar Ardealul cea "democrata".
RăspundețiȘtergere@adrian: in mod evident, glumeam... dupa cum vezi, fraza aceea se termina cu " :)) "
RăspundețiȘtergereTi-am citit postul si iti dau dreptate. Parerea mea este ca adevarul (solutia) este undeva pe la mijloc. Ce vreau sa spun este ca reduceri trebuie facute dar nu din topor. Principala conditie a unui bugetar ar trebui sa fie aceeasi cu cea a unui angajat din privat adica "competenta" si eficienta. Cine nu e competent pe postul lui chiar ar trebui in vreme de criza sau nu sa dispara de acolo.
RăspundețiȘtergereAa doua parte a solutiei este facilitatile de care se vb pentru firme private. Nu cred ca un ajutor ca banii sunt necesari sau scutirile complete de impozite. (aici vb in cunostinta de cauza pentru ca sunt administratorul unei mici societati comerciale)
Ajutorul din partea statului ar trebui sa vina prin reducerea birocratiei, scurtarea termenelor pentru diverse aprobari (30 de zile o aprobare minora de la o primarie este enorm mai ales cand TVA-ul se schimba de pe o zi pe alta - sa nu mai vorbesc de modul de comportare a angajatilor primariei fata de restul cetatenilor).
Impozitele sunt necesare dar cele pe venituri nu pe existanta cum sunt cele forfetare.
O alta schimbare din partea statului ar trebui sa fie cea de "constientizare" ca impozitele nu sunt platite de nimeni doar ca ei (cei din administratie) sa existe ci pentru a se intoarce inapoi cetatenilor sub forma de asistenta medicala, infrastructura, invatamant si justitie.
Toate organele de control comercial vin si dau amenzi si sanctiuni buticarilor in schimb evaziunea fiscala a marilor companii licitatiile pentru contracte cu statul cu costuri mult deasupra pretul pietei nu sunt sanctionate de nici un fel.
Forintul s-a depreciat cu 2,8%. Ma asteptam la mai mult in prima zi... E o dovada ca poate exista viata si dupa FMI :)
RăspundețiȘtergereCe reprezinta, de fapt, cursul unei valute? Au valutele acoperire in metale pretioase?
RăspundețiȘtergereS-a contractat economia Ungariei, de ieri si pana azi, cu 2,8%? Evident ca nu, totul e dora efect psihologic si, eventual, corectarea unor dezechilibre preexistente.
Iar cei 2,8% se reflecta aproape exlusiv in pretul produdelor de import.
Efectul este psihologic, bineinteles... Faptul ca Adrian Stoica nu a fost impresionat, cred ca ii doare pe unguri cam la basca. Efectul adevarat se simte la cei care manevreaza sume mari din valuta respectiva, fie ei banci sau persoane particulare. De fapt, asta reprezinta cursul unei valute: niste asteptari privitoare la ceea ce poti obtine cu banii respectivi (marfuri, servicii, chiar si metale pretioase).
RăspundețiȘtergere