Asasinarea culturii

Aparent, e vorba de o eficientizare a activităţilor din sectorul bugetar. În acest sector sunt, se zice, prea multe persoane care „nu produc” nimic şi de care, de fapt, nu e nevoie. Ele nu fac altceva decât să consume ceea ce produc ceilalţi, iar acest lucru nu mai poate continua aşa. Suntem în criză, iar motivul pentru care am ajuns aici este creşterea peste orice măsură a numărului acestor „căpuşe” bugetare. Prin urmare, cheia ieşirii din criză nu poate fi alta decât cea a reducerii numărului bugetarilor şi, dacă se poate, eliminarea lor aproape completă.

Acestea sunt argumentele Băsescului, ale PD-L-ului şi a vreo cinci milioane de idioţi din care, culmea, unii o duc prost, foarte prost. Dar, asta e, deja, o altă problemă.

Că aceşti bugetari nu se vor duce, de fapt, „în producţie”, ci vor îngroşa rândurile şomerilor, sau vor emigra, sau vor crăpa, pur şi simplu, ceea ce, pentru „cetăţeanul X”, nebugetar, dar nici profitor portocaliu, nu va însemna nicio îmbunătăţire, dimpotrivă ... asta nu mai importă. La urma urmei, dacă eu o duc prost, de ce să n-o ducă alţii şti mai şi? De ce să nu moară capra vecinului?

Cine sunt acei bugetari care trebuie reduşi, eliminaţi, umiliţi?

Nu, astăzi nu voi spune nimic despre medici şi profesori. Astăzi voi vorbi despre administraţia publică.

Sunt absolut de acord că avem un aparat administrativ obez, ineficient. Sunt absolut de acord că acest aparat trebuie redus drastic. Sunt absolut de acord că mulţi, foarte mulţi dintre cei care lucrează astăzi în administraţie sunt proşti, proşti, proşti ... Proşti cu P mare, şi pe de-asupra şi leneşi, aroganţi şi ... tot ce e mai rău. Şi e normal să fie aşa ... e vorba de clientela politică a fiecărui partid. Trăsătura comună a biografiilor acestor persoane arată cam astfel: studii obligatorii finalizate cu dificultate, posibil eşec la sfârşitul ciclului gimnazial, apoi nu-ştiu-ce profesională sau liceu industrial, puţină ceaţă, după care studii universitare strălucite, fie la ID, fie chiar la zi, master, de multe ori doctorat, sau/şi a doua, a treia sau a n-a facultate etc. Păi cum aia a mă-sii a putut idiotul ăla care habar n-avea dacă Oltul se varsă în Mureş sau invers şi nu se putea iscăli cu buletinul în mână, cum dracu’ şi-a dat ăla bacu’, cum a făcut facultate, cum a ajuns la master etc.? Să vină cineva să-mi arate un om care, la sfârşitul gimnaziului habar n-avea de, să zicem, ordinea efectuării operaţiilor sau teorema lui Pitagora şi care, zece ani mai târziu, jonglează cu formulele lui Stokes sau Green-Ostrogradski! Never, nu există! ... Oups, că iar am dat-o-n bară! Păi, copiii ăştia fac ştiinţe politice, administrative, drept, filosofie, studii europene, relaţii de nu-ştiu-care şi te mai miri ce alte facultăţi la care adunarea numerelor de la unu la zece e opţională, iar înmulţirea e contraindicată.

A nu se înţelege că toţi absolvenţii uneia din facultăţile de mai sus sunt idioţi sadea ... nu toţi, dar destui. Mult prea mulţi. Cam toţi cei care au picat treapta la 15 ani şi au făcut facultatea la 30.
Să nu-mi spună cineva că nu ştie ce specimene se pot întâlni prin primării, mai ales prin cele de sat, dar şi prin diverse „deconcentrate”. Tot felul de paraziţi, pentru care, din păcate, nu s-a inventat încă nicio soluţie. Şi nici nu se va inventa atâta timp cât fiecare dintre ei e „pila” nu-ştiu-cui.

Sunt o grămadă de astfel de instituţii, inutile şi costisitoare, multe dintre ele inventate, pur şi simplu, de politicienii ultimelor decenii, pentru a-şi proteja „faliţii”. Mă întreb, bunăoară, cui a servit şi cui serveşte declararea drept comune a unor sate unde nu există niciun fel de activitate economică – asta dacă exceptăm buticul primarului si cârciuma vicelui (sau invers) – şi care nu au absolut nicio perspectivă economică sau demografică? Sau, de ce trebuie să devină urbea X muncipiu de îndată ce s-au închis toate fabricile, iar populaţia a scăzut cu 25%?

Unul dintre nemernicii care au creat această situaţie este fosila portocalie care răspunde la numele de Valeriu Tabără. Cine este curios, poate să studieze activitatea parlamentară a acestui odios personaj a cărui principală preocupare a fost, de-a lungul celor mai bine de douăzeci de ani de când cu onoare reprezintă nişte proşti mai mari ca el, înfiinţarea de noi comune, transformarea oraşelor în municipii şi aşa mai departe. Vă daţi seama ce mare gheşeft pe contribuabilul român că s-a înfiinţat nu-ştiu-ce comună nouă, adică încă vreo cincizeci de locuri de muncă plătite de la buget!

Dar, e o problemă cu aceste instituţii. Ele pot fi, eventual, rebotezate, comasate, integrate, sau ce mai vreţi dumneavoastră, ideea e că nu ne putem atinge de oameni! De ce? Fiindcă sunt clienţi politici! E vorba de acei idioţi, în general, buni de nimic, dar atât de folositori în alegeri! Sunt cei cu care politicienii au mers la furat, şi care, or fi idioţi sau nu, dar ştiu prea multe şi pot face, de asemenea, prea multe. Pentru numele lui Dumnezeu, aceşti oameni trebuie să rămână acolo unde sunt!

Ce noroc, însă, că administraţie locală nu înseamnă doar ce ştim cu toţii că înseamnă. Administraţie locală înseamnă, se pare, şi cultură. Adică: teatre, muzee, filarmonici etc. Da? O, ce bine! Atunci, să-i dăm dracu’ odată afară pe toţi paraziţii ăştia care, una la mână, nu produc nimic şi, a doua la mână, nu numai că nu au „culoare”, dar, de multe ori, iau la băşcălie pe „oamenii muncii” şi „conducerea”, sunt decadenţi şi retrograzi. Pentru ce trebuie să întreţină ţara noatră scumpă Rromanelia asemenea creaturi? Ce Bietu Vână, cine-i ăla, cine-i ăla, ce Guţ-al nostru nu-i mai bun, ce are? Pentru unu la sută care le place scârţâielile lu’ Moţart ăla, să cheltuim atâţia bani?

Adevărul este că, în acest moment, împotriva culturii se duce un odios război nedeclarat. De fapt, ce război? Cine sunt combatanţii?

De o parte puterea, având de partea sa totul. Având puterea ucazului, a serviciilor secrete, a banilor. Totul. De partea cealaltă, nişte rătăciţi care nu au, de fapt, nimic, doar hainele de pe ei, dar şi acelea sunt de recuzită. Şi atunci? Ce şanse sunt ca trufaşul Goliat să se împiedice de insignifiantul David? La o primă vedere, niciuna.

Dar, de ce e cultura atât de mult urâtă de putere?

În primul rând, pentru că nu o are, iar asta doare. Lecturile lui Băsescu, în afară de etichetele de whisky, se reduc la ... ăla, Chărtărăscu ... da. Boc nu e, fireşte, om de cultură, el e profesor. De drept constituţional. Şi e profesionist în ceea ce face ... se vede, nu? Cultura lu’ madam Udrea s-a oprit la Vuitton ... rostirea cuvântului nu se poate face fără o aspiraţie puternică. Aspiraţie intelectuală, perverşilor! Cine mai e? Pleziristu’? Sau, poate Funeriu? Ăla da om cult! Mai ales când îi suflă doamna educatoare! Da ... şi nici Paleologu’ nu mai e! Săracu’!

Hopa, că nu în guvern sunt oamenii de cultură. Sunt pe lângă guvern, pe la Institutul de Studii de nu-ştiu-de-care, şi aşa mai departe. Adicătelea, iată câteva exemple: Patapievici, Liiceanu, Preda, Vlădescu, PătrăşCoiu, Pişu Mărar, Ardei Umplut, şi de ce nu, şi madam Ţaţoiu, că doar nu suntem misogini, ce dracu’! O, temPora, că pe asta o cam uitasem.

Hai să fim serioşi! Ăştia-s kulturnicii băsecului? Vai de noi!

În al doilea rând, oamenii de cultură lucrează mult cu limba, şi .. se dezvoltă ... asta li-i meseria, nu? Şi, vorba aia: „cine limbă lungă are, va primi cinci ani la sare”.

Dacă ne uităm bine, nu mai ştim exact cine e David şi cine e Goliat. Celui care te loveşte cu o piatră, îi poţi răspunde cu o piatră mai mare. Celui care te loveşte cu foc, îi poti răspunde cu un foc mai mare. Dar celui care te loveşte cu o satiră, cu ce dracu-i răspunzi? Cu una şi mai mare? De unde, că pentru aşa ceva îţi trebuie minte!

Toate dictaturile din lume i-au persecutat pe artişti, pe oamenii de cultură. Au fost vremuri când cărţile erau arse în pieţe, în China şi aiurea se cenzurează internetul. Nimic nou sub soare. Dictatura este incompatibilă cu cultura.

În acelaşi timp, toate, sau cele mai multe dintre dictaturi au încercat să-şi creeze propria cultură, cultura „oficială”, care să o substituie, să o distrugă pe cealaltă, cea „decadentă” sau „duşmănoasă”. Şi, de multe ori, aceste culturi oficiale s-au dovedit a fi chiar valoroase. Sovieticii l-au creat pe Maxim Gorki, fasciştii pe Leni Riefenstahl, iar ceauşiştii pe Adrian Păunescu. Acum, îl avem pe Guţă. Doamne, ce diferenţă! Băsismul înseamnă dezastru universal!

Cum se va sfârşi războiul? Au fost instituţii care nu au cerut altceva decât să supravieţuiască. Atât, şi niciun ban de la stat. Oamenii au cerut doar atât, să cânte, să joace teatru, pentru oameni, pentru spectatori. Au zis că se descurcă cu banii, că o fac şi pe gratis. Să fie lăsaţi doar să existe, să fiinţeze sub numele cunoscut.

Nici asta nu a fost posibil. Fiindcă, în România, cultura trebuie să dispară!

Şi mâine? Mâine vor falimenta media „mogulă”. Pentru că trebuie să dispară, destul cu-atâta dezinformare. Asta, de dimineaţă. După amiază, vor căuta la blogeri. Sunt prea mulţi şi scriu prea multe prostii. E drept, nu îi plăteşte nimeni, dar nici aşa ...

Mă întreb, ne vom întoarce, oare, la samizdate?