Motto: Cine nu învaţă nimic din istorie, e silit să o repete (nu’ş cine-a zis asta)PNL: 6,8% în 1920, 60,3% în 1922, 7,3% în 1926, 61,7% în 1927
Partidul Poporului: 42,4% în 1920, 6,5% în 1922, 52% în 1926, 1,9% în 1927
PNŢ: 22,1% în 1927, 77,7% în 1928, 15% în 1931
Sunt procentajele obţinute de trei dintre partidele interbelice importante, la diferite alegeri din perioada respectivă.
După cum se poate vedea foarte uşor, sunt partide care înregistrează căderi catastrofale pe parcursul unui singur an, nu al unui întreg ciclu electoral. Pentru astfel de situaţii, ne putem gândi că, beneficiind de iniţial de încrederea cetăţenilor, un partid a câştigat şi a guvernat, dar guvernarea a fost atât de slabă, încât oamenii şi-au pierdut imediat încrederea. E logic, nu?
Dar cum se explică atunci creşterile? Cum se explică oscilaţiile repetate? Uitaţi-vă, de exemplu, la cifrele PNL-ului.. Câştigă alegerile din 1922 en fanfare, dar, după 4 ani îl găsim la un procent boc, boc de tot, pentru ca, după numai un an, să revină şi să depăşească performanţa din 1922. Dacă ne uităm la scorurile Partidului Poporului, din aceiaşi ani, parcă-parcă întrezărim o explicaţie: în 1922, PNL a format un guvern care s-a dovedit foarte-foarte prost, astfel încât, în 1926, alegerile au fost câştigate de averescani. La rândul lor, aceştia au guvernat cu mult mai prost decât o facuseră liberalii, astfel încât au pierdut total încrederea alegătorilor. Bine-bine, dar de ce aceştia s-au întors la PNL, la numai un an după ce conchiseseră că guvernarea acestuia fusese foarte proastă? Da, de ce?
Aici, nu cred că mai e vorba de o chestiune care priveşte partidele, ci cetăţenii. Cred că, siliţi şi de legea care prevedea sancţiuni pentru cei care se eschivau de la vot, în condiţiile politice specifice de atunci, mulţi, foarte mulţi cetăţeni votau „la plezneală”, în funcţie de mita electorală primită – doar nu v-aţi imaginat că mita electorală a apărut după ’89? – sau în funcţie de anumite presiuni (citeşte bătaie) etc.
De la aceste evenimente au trecut, e drept, ceva anişori, dar, oare, noi, nepoţii şi strănepoţii celor de atunci, vom fi învăţat ceva? Votul celor de acum se dă, oare, pe alte criterii, decât acum opt-nouă decenii? Aceasta-i întrebarea ...
(sursa foto)
PNŢ: 22,1% în 1927, 77,7% în 1928, 15% în 1931
Sunt procentajele obţinute de trei dintre partidele interbelice importante, la diferite alegeri din perioada respectivă.
După cum se poate vedea foarte uşor, sunt partide care înregistrează căderi catastrofale pe parcursul unui singur an, nu al unui întreg ciclu electoral. Pentru astfel de situaţii, ne putem gândi că, beneficiind de iniţial de încrederea cetăţenilor, un partid a câştigat şi a guvernat, dar guvernarea a fost atât de slabă, încât oamenii şi-au pierdut imediat încrederea. E logic, nu?
Dar cum se explică atunci creşterile? Cum se explică oscilaţiile repetate? Uitaţi-vă, de exemplu, la cifrele PNL-ului.. Câştigă alegerile din 1922 en fanfare, dar, după 4 ani îl găsim la un procent boc, boc de tot, pentru ca, după numai un an, să revină şi să depăşească performanţa din 1922. Dacă ne uităm la scorurile Partidului Poporului, din aceiaşi ani, parcă-parcă întrezărim o explicaţie: în 1922, PNL a format un guvern care s-a dovedit foarte-foarte prost, astfel încât, în 1926, alegerile au fost câştigate de averescani. La rândul lor, aceştia au guvernat cu mult mai prost decât o facuseră liberalii, astfel încât au pierdut total încrederea alegătorilor. Bine-bine, dar de ce aceştia s-au întors la PNL, la numai un an după ce conchiseseră că guvernarea acestuia fusese foarte proastă? Da, de ce?
Aici, nu cred că mai e vorba de o chestiune care priveşte partidele, ci cetăţenii. Cred că, siliţi şi de legea care prevedea sancţiuni pentru cei care se eschivau de la vot, în condiţiile politice specifice de atunci, mulţi, foarte mulţi cetăţeni votau „la plezneală”, în funcţie de mita electorală primită – doar nu v-aţi imaginat că mita electorală a apărut după ’89? – sau în funcţie de anumite presiuni (citeşte bătaie) etc.
De la aceste evenimente au trecut, e drept, ceva anişori, dar, oare, noi, nepoţii şi strănepoţii celor de atunci, vom fi învăţat ceva? Votul celor de acum se dă, oare, pe alte criterii, decât acum opt-nouă decenii? Aceasta-i întrebarea ...
(sursa foto)
Intrebarea este buna, iar raspunsul deja a fost dat. Acum doar ne bucuram si suntem fericiti!!!!!
RăspundețiȘtergere