Ieri l-am auzit pe Boc spunând că îl doare sufletul că pedeliştii trebuie să suporte criticile oamenilor. Sărăcuţii de ei!
În schimb, de oamenii care, pe lângă amputările de venituri trebuie să-i suporte pe ei, pe pedelişti, n-a zis nimic. Semn sigur că nu-l doare nicăieri, nici măcar în cur.
Azi a venit Trilaterala la Bucureşti. Şi, când vine Trilaterala undeva, sigur se întâmplă ceva, sau se discută ceva. Ce? O să aflăm noi după. Ne spune Isărescu.
Aşa ... Azi am văzut oameni care-şi ardeau carnetele de membri PDL. Şi, scena mi s-a părut foarte familiară. Parcă am mai văzut aşa ceva acum mai bine de două decenii.
Dar, am văzut şi altceva, şi mi s-a părut mai interesant. Mult mai interesant. Tot nişte oameni care îşi ardeau carnetele de membri, dar nu ai unui partid, ci ai unei aşa-zise uniuni culturale care face pe partidul şi care, de un deceniu şi jumătate, s-a agăţat de guvern „ca marca de scrisoare”. Asta dacă nu ştiaţi că suntem conduşi de o „uniune culturală”. E vorba , bineînțeles, de UDMR, aka iude-mereu.
Nu pot să nu recunosc că m-am bucurat. Dar m-am şi întristat, fiindcă sunt convins că dragilor ăia de parlamentari udemerişti, care sunt nişte europeni şi nişte corecţi, nici prin gând nu le-a trecut, atunci când au votat legile austerităţii, că asta ar putea să îi afecteze şi pe maghiari. Fiindcă altfel nu-mi explic.
Ei bine, acestor drăguţi şi civilizaţi domni parlamentari udemerişti, care lucrează cot la cot cu pedeliştii, întru înălţarea ţării (pe cruce, poate), eu le transmit o urare simplă, dar „din inimă”: dacă v-ati înfrăţit cu pedelelprele, cum mergeţi până la capăt cu ei, sau pe ungureşte: ló fasz a seggedbe, şi le dedic şi o melodie frumoasă, evident ungurească.
Doamne-ajută!
În schimb, de oamenii care, pe lângă amputările de venituri trebuie să-i suporte pe ei, pe pedelişti, n-a zis nimic. Semn sigur că nu-l doare nicăieri, nici măcar în cur.
Azi a venit Trilaterala la Bucureşti. Şi, când vine Trilaterala undeva, sigur se întâmplă ceva, sau se discută ceva. Ce? O să aflăm noi după. Ne spune Isărescu.
Aşa ... Azi am văzut oameni care-şi ardeau carnetele de membri PDL. Şi, scena mi s-a părut foarte familiară. Parcă am mai văzut aşa ceva acum mai bine de două decenii.
Dar, am văzut şi altceva, şi mi s-a părut mai interesant. Mult mai interesant. Tot nişte oameni care îşi ardeau carnetele de membri, dar nu ai unui partid, ci ai unei aşa-zise uniuni culturale care face pe partidul şi care, de un deceniu şi jumătate, s-a agăţat de guvern „ca marca de scrisoare”. Asta dacă nu ştiaţi că suntem conduşi de o „uniune culturală”. E vorba , bineînțeles, de UDMR, aka iude-mereu.
Nu pot să nu recunosc că m-am bucurat. Dar m-am şi întristat, fiindcă sunt convins că dragilor ăia de parlamentari udemerişti, care sunt nişte europeni şi nişte corecţi, nici prin gând nu le-a trecut, atunci când au votat legile austerităţii, că asta ar putea să îi afecteze şi pe maghiari. Fiindcă altfel nu-mi explic.
Ei bine, acestor drăguţi şi civilizaţi domni parlamentari udemerişti, care lucrează cot la cot cu pedeliştii, întru înălţarea ţării (pe cruce, poate), eu le transmit o urare simplă, dar „din inimă”: dacă v-ati înfrăţit cu pedelelprele, cum mergeţi până la capăt cu ei, sau pe ungureşte: ló fasz a seggedbe, şi le dedic şi o melodie frumoasă, evident ungurească.
Doamne-ajută!
:))) Misto!
RăspundețiȘtergere