Crizele României

Aşadar, avem o criză morală îngrozitoare, care este, până la urmă, izvorul tuturor relelor din această ţară. Dar, criza morală, a valorilor, nu a apărut ieri şi nu vom scăpa de ea mâine. Până una-alta, ne-am învăţat să convieţuim cu ea ... ceea ce nu ar trebui să însemne că putem lăsa garda jos.

(sursa foto)

Mai apoi, avem o criză politică prelungită, care este o consecinţă logică a crizei morale. La ce să ne aşteptăm atunci când preşedintele Camerei Deputaţilor fură în văzul lumii, fără nicio reţinere? La ce să ne aşteptăm atunci când majoritatea conjuncturală din Parlament blochează orice tentativă de anchetă? Cum pot funcţiona instituţiie din teritoriu, când cele mai înalte instituţii ale statului sunt blocate? Da’, trecem şi peste asta.

Avem, de asemenea, şi o criză financiară. Adică, nu sunt bani. Mare pagubă! Banii au apărut târziu în istoria omenirii, până atunci a funcţionat trocul. Ne reîntoarcem la troc. Principalul este să avem ce da la schimb, şi ne-om descurca noi.

Criza economică e mult mai urâtă. Nu avem nici bani, nici posibilitatea de a-i câştiga şi nici troc nu putem face troc, fiindcă nu mai avem ce oferi. Nu mai putem face faţă cheltuielilor, numai ratele la bănci depăşesc veniturile, ce mai putem face? Ei, cumva-cumva om supravieţui, renunţăm la una, la alta, şi ne-om descurca.

Dar ce facem cu criza umanitară? Vorbim de criză umanitară atunci cand am pierdut deja totul, şi ceea ce ne mai aşteaptă e doar moartea. Criza umanitară e, deja, o chestiune serioasă, o chestiune foarte serioasă, de viaţă şi de moarte.

Iată ştirea: trei oameni au murit deja, din cauza frigului. Şi nu e gerul Bobotezei, nu e decembrie, nici noiembrie, e doar începutul lui octombrie şi puţine zile au trecut de când nu mai stiam ce să facem pentru a scăpa de arşiţa verii. A venit un val de frig şi au murit trei oameni. Probabil, trei boschetari, dar oameni ... Şi boschetarii ar trebui să se bucure de dreptul de a trăi. Fiindcă, de cele mai multe ori, nu ei şi-au ales acest statut, ci au fost, pur si simplu, împinşi acolo de către societate.

Dar când auzi că, din cauza datoriilor neplătite, furnizorul de energie termică al unor şcoli nu mai livrează agentul termic, iar copiii tremură în clase, nu poţi să nu-ţi pui nişte întrebări. Nu e vorba de o defecţiune sau de altceva, e vorba de datorii şi de lipsa banilor! Aici am ajuns! Iar când oamenii îngheaţă în spitale, elevii în şcoli, pacienţii în spitale etc., asta se cheamă criză umanitară.

Pentru mâine, preşedintele Traian Băsescu a convocat partidele politice la Cotroceni. Ca să discute ... ce? Cumva ce trebuie făcut ca oamenii să nu mai moară de frig şi de foame, cum să treacă peste această iarnă? Ei, aş. Sunt alte probleme mai „arzătoare”, cum ar fi la ce vârstă se vor pensiona, în 2030, doamnele care vor izbuti să supravieţuiască iernii anului 2010. Cu o astfel de „agendă”, nimic din ceea ce se va întâmpla în următoarele zile, săptămâni, luni, nu va fi întamplător.

Domnilor politicieni, nu permiteți crearea unei crize umanitare în România! E mult prea mult!