Dacă nu ne ocupăm de copii şi nu îi educăm aşa cum trebuie, aruncăm tot progresul pe apa Sâmbetei

N-am mai scris cam de mult despre maimuţa aceea cu din ce în ce mai puţin păr, care răspunde la numele de Funeriu şi se crede reformatorul sistemului educaţional românesc. Dar, cum, astăzi, (marko)belitul a croncănit ceva despre asumarea răspunderii guvernului pe legea educaţiei, şi, bineînţeles, gibonul i-a ţinut isonul, m-am gândit că ar trebui, totuşi, să mai scriu câte ceva despre acest subiect.

Daniel Petru Funeriu este un nimeni, un zerobarat care nu va reuşi să reformeze nimic, niciodată, şi asta din mai multe motive.

Mai întâi că nu are nicio idee, e confuz, ceţos, îmbârligat şi obraznic, în acelaşi timp, şi nu deschide gura fără permisiunea doamnei educatoare.

În al doilea rând, orice reformă presupune resurse financiare. Asta este, nu ai ce face, îţi trebuie bani pentru orice, şi, dacă nu îi ai, mai bine laşi lucrurile aşa cum sunt. Dar nu, Funeriu e atât de prost încât îşi închipuie că face reforma învăţământului închizând şcolile şi lăsând profesorii aproape muritoari de foame? Asta pe lângă faptul că, prin noua lege urmează să le anuleze titularizarea, lăsându-i la cheremul unor primari de cele mai multe ori depăşiţi de situaţie şi a unor directori numiţi politic.

Bine, acuma dacă spun eu ceva, nu e valabil, că nu am „expertiză”, nu cunosc realitatea de pe teren ... bine c-o cunoaşte Funeriu. Aşa că transcriu şi eu ce zic alţii:

Revenind la statut, cred că este un lucru foarte important. Statutul unei profesii este esenţial pentru a atrage cei mai buni oameni către acea profesie. Din ce am vazut în SUA, Canada şi unele state europene există o devalorizare de statut a profesorilor şi educatorilor, atât din punct de vedere economic - cum sunt plătiţi -, cât şi din punct de vedere social - ceea ce cred oamenii despre ei.

Şi cred că asta e cea mai mare criză din sistemul nostru de învăţământ: faptul că cei mai buni studenţi ai nostri nu vor mai deveni profesori sau educatori, ci avocaţi, doctori, brokeri. Pe de o parte este vina Guvernului şi, pe de alta, este vina publicului pentru că nu susţine Guvernul să investească în educaţie. Subestimarea profesorilor şi salariile foarte mici sunt, în acest moment, cele mai grave probleme cu care se confruntă educaţia. Credeţi că aveţi probleme în România? Vă spun eu că se întâmplă peste tot.

Una dintre priorităţile administraţiei Obama este să schimbe această situaţie şi încearcă. Încearcă sa facă multe cu puţini bani şi să crească transparenţa şi colaborarea, să îmbunătăţească statutul profesorilor, însă e o bătălie grea. Şi este o criza pentru că dacă nu ne ocupam de copii şi nu îi educam aşa cum trebuie, aruncăm tot progresul pe apa Sâmbetei (prof. univ. Richard Baraniuk predă inginerie electrica la RICE University din Houston - o universitate aflată, în anul 2010, pe poziţia 47 în Times Higher Education World University Rankings - şi coordoneaza de 11 ani o platforma internationala de resurse didactice gratuite - Connexions).

(sursa)