Când treciSub paşii tăi cad viermii în extaz,
se bâlbâie salcâmii şi fac spume,
ruşinea-mi fuge beată din obraz
şi m-aş dori pământ muşcat de râme
pe care surâzând să îl zdrobeşti
cu tălpile, şi-apoi fără sfială
trupul să-ţi plimbi în douăşpe caleşti
înveşmântat în pielea goală.
Ianuarie să curgă-n luna mai,
să-nnebunească în altare popii
şi regii sub coroanele de pai,
când treci prin dreptul meu şi mă dor ochii.
(Mircea Dinescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu