Odată, mama mea a venit acasă cu doi peşti vii. Erau doi crapi destul de mari şi, când i-am văzut, nu vrut să o las nicidecum să îi sacrifice. În zadar s-a străduit să-mi explice ce nu îi putem păstra, că nu avem condiţii, că, oricum, peştii sunt rănţi mortal de acul undiţei şi a-i păstra înseamnă a le prelungi agonia, eu nu am vrut să accept niciun argument. Până la urmă, cedând insistenţelor mele de copil, a umplut vana cu apă şi i-a lăsat acolo. Eu nu mă mai puteam dezlipi de ei, le-am adus pâine, dar ei nu au mâncat. A doua zi, unl dintre ei murise sau era pe moarte, oricum plutea în derivă, pe o parte, în schimb al doilea peşte părea că e bine. Fără să mai ţină cont de protestele mele, mama a hotărât să îl sacrifice. Mama a luat peştele viu, l-a curăţat de solzi şi de intestine, apoi l-a tăiat în bucăţi şi a presărat sare pe el. În acest timp, lacrimile curgeau din ochii mei ca dintr-un izvor.
Ştiu că, poate nu voi fi crezut, dar, în momentul în care mama a terminat de curăţat peştele de solzi, acesta mai trăia, şi mai trăia şi atunci când fusese curăţat de intestine şi, mai apoi, tranşat complet. Nu era vorba, propriu-zis, de un peşte, erau nişte bucăţi de carne care continuau să se mişte, să se zbată. Erau doar nişte bucăţi de carne, nu puteau fi însufleţite, dar continuau să se zbată!
Ţin minte că mama m-a certat şi mi-a spus că eu sunt cel care ţine peştele în viaţă şi că, atâta timp cât mă voi gândi intens la el, peştele nu va muri, dar va continua să sufere. Până la urmă, cred că am plecat din bucătărie şi nu am mai revenit decât atunci când peştele fusese deja gătit.
Sunt informaţii că starea lui Traian Băsescu nu e cea mai bună. Bine, Vadim anunţă, cred, de dinainte de alegeri, că preşedintele e pe moarte, dar, din alte surse, aceste informaţii au lipsit. Acum, văd că sunt câţiva bloggeri care îşi pun această problemă.
Nu ştiu dacă e ceva adevărat în aceste zvonuri, dar, până în clipa în care voi avea o dovadă clară a existenţei sau non-existenţei lui Traian Băsescu, nu voi mai scrie niciun cuvânt despre persoana sa, şi voi încerca să nici nu mă gândesc.
Nu ştiu foarte multe despre peşti. Ştiu că trăiesc în apă şi că aceasta este un lichid. Mai ştiu că sunt foarte lunecoşi. Habar nu am ce se întamplă atunci când mor. Îmi imaginez că, până să ajungă pe fundul oceanului, sunt devoraţi de alţi peşti.
UPDATE: Băsescu a revenit, îl puteţi vedea aici:
Ce ar mai fi de spus?
Eventual, un banc. Cu peşti, evident, doar suntem la ora de ichtyologie. Aşadar, bancul:
Un om la piaţa de peşte:
- Domnu’, peştele ăsta e proaspăt?
- Păi, dumneata nu vezi că mişcă?
- Ba da, asta văd, dar eu te-am întrebat dacă e proaspăt.
- Păi, cum, dom’le, să nu fie proaspăt, dacă mişcă?
- Ei, înseamnă că n-o ştii pe soacră-mea, nu ştiu dace a fost vreodată proaspătă ... dar mişcă...
...
De văzut l-am văzut şi eu pe dom’ preşedinte. Mişca bine. Dar că e sănătos, rămâne de văzut. Eu îi urez, oricum, sănătate.
Ştiu că, poate nu voi fi crezut, dar, în momentul în care mama a terminat de curăţat peştele de solzi, acesta mai trăia, şi mai trăia şi atunci când fusese curăţat de intestine şi, mai apoi, tranşat complet. Nu era vorba, propriu-zis, de un peşte, erau nişte bucăţi de carne care continuau să se mişte, să se zbată. Erau doar nişte bucăţi de carne, nu puteau fi însufleţite, dar continuau să se zbată!
Ţin minte că mama m-a certat şi mi-a spus că eu sunt cel care ţine peştele în viaţă şi că, atâta timp cât mă voi gândi intens la el, peştele nu va muri, dar va continua să sufere. Până la urmă, cred că am plecat din bucătărie şi nu am mai revenit decât atunci când peştele fusese deja gătit.
Sunt informaţii că starea lui Traian Băsescu nu e cea mai bună. Bine, Vadim anunţă, cred, de dinainte de alegeri, că preşedintele e pe moarte, dar, din alte surse, aceste informaţii au lipsit. Acum, văd că sunt câţiva bloggeri care îşi pun această problemă.
Nu ştiu dacă e ceva adevărat în aceste zvonuri, dar, până în clipa în care voi avea o dovadă clară a existenţei sau non-existenţei lui Traian Băsescu, nu voi mai scrie niciun cuvânt despre persoana sa, şi voi încerca să nici nu mă gândesc.
Nu ştiu foarte multe despre peşti. Ştiu că trăiesc în apă şi că aceasta este un lichid. Mai ştiu că sunt foarte lunecoşi. Habar nu am ce se întamplă atunci când mor. Îmi imaginez că, până să ajungă pe fundul oceanului, sunt devoraţi de alţi peşti.
UPDATE: Băsescu a revenit, îl puteţi vedea aici:
Ce ar mai fi de spus?
Eventual, un banc. Cu peşti, evident, doar suntem la ora de ichtyologie. Aşadar, bancul:
Un om la piaţa de peşte:
- Domnu’, peştele ăsta e proaspăt?
- Păi, dumneata nu vezi că mişcă?
- Ba da, asta văd, dar eu te-am întrebat dacă e proaspăt.
- Păi, cum, dom’le, să nu fie proaspăt, dacă mişcă?
- Ei, înseamnă că n-o ştii pe soacră-mea, nu ştiu dace a fost vreodată proaspătă ... dar mişcă...
...
De văzut l-am văzut şi eu pe dom’ preşedinte. Mişca bine. Dar că e sănătos, rămâne de văzut. Eu îi urez, oricum, sănătate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu