marți, 23 februarie 2010

Cu şi despre piţipoance

Guvernul a aprobat proiectul „Renaşterea satului românesc”, potrivit căruia, se vor construi minimum 10 locuinţe de serviciu pentru specialişti în fiecare comună din România, numărul total al locuinţelor care urmează să fie construite urmând să fie de cel puţin 25000.

La o primă evaluare, costul total al proiectului nu poate fi mai mic de 600 de milioane – un miliard de €. Probabil, „în teren” lucrurile vor sta astfel. E drept că preţurile imobiliarelor se află pe un trend descendent, însă cu greu ne putem imagina o locuinţă nouă la preţul de 20.000 €.

Locuinţele vor fi repartizate prioritar tinerilor specialişti cu varsta sub 35 de ani, personalului didactic (minimum 50%), medicilor, asistenţilor medicali şi politiştilor.

Aceste case se vor construi în fiecare comună, inclusiv în cele în care nu există cerere. Inclusiv în cele în care, de exemplu, nu există şcoală. De fapt există şi tocmai a fost reabilitată cu âteva sute de mii de €, copii nu mai există.

După anumite estimări, se pare că necesarul de locuinţe nu depăşeşte 6000, adică de 4 ori mai puţine decât se intenţionează a se construi.

Până la urmă, nu locuinţele sunt importante, ci banii, în sumă de, repet, cca. un miliard de €.

Dezvoltatorii imobiliari care vor dori să se ocupe de realizarea acestui proiect vor sa se inscrie la licitatie, conform unui caiet de sarcini eleborat de MDRT, dar, de aici încolo, lucrurile sunt neclare. Nu se ştie dacă vor avea câştig de cauză firmele care vor propune cel mai mic preţ, în funcţie de materialele folosite şi nici dacă o singura firma câştigătoare poate subantreprenoria construcţiile. Cum „ceea ce nu este, în mod expres, interzis, este permis” este un principiu juridic consacrat, rezultă că firmele vor putea subantreprenoria construcţiile, ceea ce, în opinia mea, nu este altceva decât „spălare de bani”. Evident, cu acte în regulă.

Şi astfel se cheltuie banii ţării...Încă un milliard pe mâna Elenei Udrea…

Apropo, anul acesta nu se reeditează manuale şcolare. Oficial, e vorba de faptul că manualele sunt depăşite, curriculumul s-a modificat etc., astfel că se impune conceperea de noi manuale. Dar, acelea se vor tipări abia la anul. Semioficial, nu sunt bani. Neoficial, sunt bani, dar trebuie plătiţi şi autorii noilor manuale.



2 comentarii: