.Guvernul Bok se joacă cu nervii noştri. Zilele trecute alocaţiile, azi pensiile. Vorbeşte Satan (Şeytan), dezminte Sulfina. Etnobotanica aia. Acum vorbeşte Vlădescu. Ştiţi cine-i Vlădescu? În limba română, sufixul –escu înseamnă „fiul lui”, iar deci Vlădescu e fiul lui Vlad, iar Vlad este personificarea prostiei! Ca să ne lămurim şi cu Vlădescu ăsta. Deci vine Prostia Întruchipată aka Vlădescu şi aruncă imbecilitatea aia cu pensiile. Pe urmă vine pricopsitul ăla de Blaga (blagă = avere, bogăţie) şi zice că nu. Şi, evident, iese şi Căcatul ăla mic şi spune că nici vorbă de-aşa ceva. Revine şi Prostia şi zice că nu era, de fapt, vorba, decât de pensiile mari, care, oricum se impozitau, bla, bla ...
Ăştia ne cred chiar tâmpiţi. De fapt, ce vor ei? Ia, să citească de-aici.
Un om traversa neatent şi era să fie atins de o maşină, însă un alt individ l-a împins, ferindu-l astfel de impact. Apoi, salvatorul, sau binefăcătorul, sau cum vreţi să-i spuneţi, a mers acasă la omul cu pricina, unde acesta din urmă i-a mulţumit frumos, l-a ospătat etc. Ziua următoare, binefăcătorul a venit cu o gaşcă de prieteni:
- Uitaţi, acesta este omul al cărui picior l-am salvat ieri, dacă nu eram eu, sigur l-ar fi călcat maşina, sigur i-ar fi zdrobit piciorul, şi, vă daţi seama ... Omule, n-o să poţi niciodată să răscumperi gestul pe care l-am făcut pentru tine, dar măcar ceva bucate ai putea să oferi prietenilor mei.
Ăla, ce era să facă? Le-a dat de mâncare, de băut, au petrecut până-n zori. A doua zi la fel, a treia zi tot aşa, până într-o zi când omul a venit în cârje. Nu avea decât un picior.
- Prietene, ce s-a întâmplat? Sigur, iarăşi nu ai fost atent, eu nu am fost prin preajmă, şi te-a lovit o maşină, nu-i aşa?
- Nu, nu m-a lovit nicio maşină. Mi l-am tăiat singur, că mi-e lehamite de-aşa prietenie. Uite, piciorul e-aici. Ia-l şi du-te la dracu’, cu el cu tot şi să nu te mai văd în veci pe-aici. Decât aşa prieteni, mai bine lipsă un picior.
Măi Căcatule, măi Satano, măi Prostilă, acu’ dacă poporul ăsta manelizat în proporţie de 99% a pus ştampila în dorul pulii, voi credeţi că aveţi dreptul să-l beliţi de tot? Voi chiar credeţi că tâmpitul ăla care a pus ştampila pe Băse a pus ştampila şi pe şomaj, şi pe reducerea sau desfiinţarea alocaţiilor, şi pe impozitarea pensiilor, şi pe ce vă mai trece prin capetele voastre seci? Eu nu cred. Or fi românii sunt aşa cum sunt, dar nu-s chiar aşa cum vă imaginaţi voi. Să nu aveţi surprize!
Să nu-şi rupă şi ăştia picioarele! În curul vostru!
Ăştia ne cred chiar tâmpiţi. De fapt, ce vor ei? Ia, să citească de-aici.
Un om traversa neatent şi era să fie atins de o maşină, însă un alt individ l-a împins, ferindu-l astfel de impact. Apoi, salvatorul, sau binefăcătorul, sau cum vreţi să-i spuneţi, a mers acasă la omul cu pricina, unde acesta din urmă i-a mulţumit frumos, l-a ospătat etc. Ziua următoare, binefăcătorul a venit cu o gaşcă de prieteni:
- Uitaţi, acesta este omul al cărui picior l-am salvat ieri, dacă nu eram eu, sigur l-ar fi călcat maşina, sigur i-ar fi zdrobit piciorul, şi, vă daţi seama ... Omule, n-o să poţi niciodată să răscumperi gestul pe care l-am făcut pentru tine, dar măcar ceva bucate ai putea să oferi prietenilor mei.
Ăla, ce era să facă? Le-a dat de mâncare, de băut, au petrecut până-n zori. A doua zi la fel, a treia zi tot aşa, până într-o zi când omul a venit în cârje. Nu avea decât un picior.
- Prietene, ce s-a întâmplat? Sigur, iarăşi nu ai fost atent, eu nu am fost prin preajmă, şi te-a lovit o maşină, nu-i aşa?
- Nu, nu m-a lovit nicio maşină. Mi l-am tăiat singur, că mi-e lehamite de-aşa prietenie. Uite, piciorul e-aici. Ia-l şi du-te la dracu’, cu el cu tot şi să nu te mai văd în veci pe-aici. Decât aşa prieteni, mai bine lipsă un picior.
Măi Căcatule, măi Satano, măi Prostilă, acu’ dacă poporul ăsta manelizat în proporţie de 99% a pus ştampila în dorul pulii, voi credeţi că aveţi dreptul să-l beliţi de tot? Voi chiar credeţi că tâmpitul ăla care a pus ştampila pe Băse a pus ştampila şi pe şomaj, şi pe reducerea sau desfiinţarea alocaţiilor, şi pe impozitarea pensiilor, şi pe ce vă mai trece prin capetele voastre seci? Eu nu cred. Or fi românii sunt aşa cum sunt, dar nu-s chiar aşa cum vă imaginaţi voi. Să nu aveţi surprize!
Să nu-şi rupă şi ăştia picioarele! În curul vostru!
Te-ai enervat. Cred si eu!
RăspundețiȘtergere