sâmbătă, 20 februarie 2010

Turcul plăteşte

Ce, eşti turc, nu înţelegi?

Adresată unui turc, această întrebare nu are nicio semnificaţie. De aceea, nu putem spune cuiva că e turc, decât dacă, în mod evident, nu e turc, dar susţine un punct de vedere absurd, e lipsit de inteligenţă, încăpăţânat etc. Un turc este o persoană al cărei unică raţiune de a exista pare a fi aceea de a fi împotriva ta, a argumentelor tale, o persoană cu care, în mod evident, nu poţi ajunge la un numitor comun.

Pentru mine, toţi miniştrii boci sunt turci. Orice ar face, orice ar zice, nu îi pot înţelege, nu îi pot aproba şi basta! Asta este.

Şi nu e numai asta: numele premierului e foarte sugestiv, cred că toată lumea ştie ce înseamnă. Pentru cei care, încă, nu au aflat, precizez: bok = căcat.

Ieri, ministrul Satana (tc. Şeytan = diavol, Satana) a anunţat: gata cu alocaţiile nesimţite, din 2011, nu vor mai primi alocaţii decât copiii care au avut inspiraţia să se nască în familii sărace.

Adevărul e că bugetul e cam golaş, şi oricum, apetitul bocilor este enorm. Dar, chiar şi aşa, o asemenea enormitate din partea unui partid pretins de dreapta ... e puţintel cam mult. Deocamdată ...

Bine, subiectul alocaţiilor pentru copii este unul important ... în anumite limite. Mai mult emoţionant decât important. Cei 42 de lei/copil/lună sunt o sumă absolut derizorie. Are nevoie guvernul român de aceşti bani? Bine, atunci să-i ia şi să se tot ducă, cu ei, cu tot ...
Nu, nu banii sunt importanţi. E vorba de un principiu. Doar de un principiu. E vorba de singurul principiu pe care îl urmează PD-L, anume să-i belim pe toţi.

Vă mai aduceţi aminte:

DE CE LE E FRICĂ NU SCAPĂ.

Cine?

Cum cine? Evident, ceilalţi.

Şi e foarte bine, şi foarte distractiv când ceilalţi o păţesc. Fiindcă, vorba aia: să moară şi capra vecinului. Foarte bine, să moară, dar de ce şi? Care şi, am avut eu vreo capră? Nu, n-am avut, dar cu atât mai mult trebuie să moară capra vecinului. Pentru că eu nu am avut şi el are. Nesimţitul!

Cine sunt nesimţiţii?

Ceilalţi. Toţi ceilalţi. Mogulii, de exemplu. Mogulii ceilalţi, evident. De fapt, noi nu avem nici măcar o capră, de unde să avem moguli?

Întreprinzătorii privaţi. Da, şi ăia mai mici, chiar şi cei mici de tot, că şi ei sunt nişte mogulaşi în devenire. Angajează oameni la negru şi nu plătesc nimic statului. Ei, las’ că-i rezolvăm şi pe ei, cu forfetaru’, numaidecât.

Bun, cine urmează? Bugetarii, nu? Că nu fac nimic şi primesc o grămadă de bani. Care bugetari? Toţi, dom’le, toţi, cu salariile lor nesimţite. Îi desfiinţăm şi pe ei. Începem cu profesorii, că tot voiau ei 50%. 50% or să mai rămână. Anu’ ăsta, că de la anu’ mai vedem... Şi salariul ... zi, bă Şeytane, şi tu, că au greşit contabilii. Ce, ei stăteau în alea câteva sute de lei, dă-i dracu’ de nesimţiţi...

E bine, nu? Cum să nu fie bine? Mai mişcă cineva-n front? Cine, pensionarii? A ... e rău. E rău-rău, nu aşa ... Păi, ăştia chiar nu produc nimic. Şi chiar dacă ar vrea ... să vrea, că nu-i lăsăm noi. Ce, vor şi pensie, şi salariu? Păi, nu-s nesimţiţi? Şi-şi? Ei, lasă că le dăm noi ... se cheamă nici-nici ... şi rimează cu carici.

Aşa, bun? Privaţii, rezolvat, bugetarii, rezolvat, pensionarii, tot aşa ... a mai rămas ceva? A, da ... sigur. Au rămas copiii, cu alocaţiile lor astronomice. Cum îi uitasem? Ei, las’, că se rezolvă. Gata, le-am tăiat şi la ăştia ... ce, credeau că scapă? Nu-nu-nu, nu se poate, nu scapă nimeni. Nici măcar meteorologii care nu anunţă timp frumos!

Stau şi mă-ntreb şi eu, ca prostu’, da’ PD-L-ul ăsta, al cui partid este, ale cui interese le apără? Ale privaţilor, ale bugetarilor, ale pensionarilor, ale copiilor ... ale cui? Hai, spuneţi-mi .... A, da, ştiu, ei sunt cu poporul, cu adevărata majoritate ... da, da, da ... da’, cine-i adevărata majoritate? Privaţii, bugetarii, pensionarii, copiii? Cine?

Imediat după anunţul Şeytanului, au urmat fel de fel de comentarii pe bloguri şi forumuri. Deşi, prea multe nu sunt de spus. E o propunere atât de stângistă şi idioată încat până şi Fidel Castro s-ar ruşina de ea. Pe bune, ce e de spus?

Ca să mai dreagă busuiocul şi să dea impresia unei democraţii interne de partid, madam EtnoSulfina a venit imediat cu o precizare: cică gura Şeytanului a prins a vorbi aşa, de una singură, fără acceptul mai-marilor partidului. Ai, nu zău, coană Sulfino! Pleacă de-aici cu intoxicarea, otravă etnobotanică ce te afli!

Gata cu alocaţiile. Oricum, PD-L face ce vrea. Deocamdată. Deocamdată, pedeliştii fac pe turcii. Nu văd, nu ştiu, nu înţeleg.

Dar, mai e o vorbă ... nu ştiu dacă partidul bocilor o ştie. Dar, o vor afla. Cât de curând.

E vorba de:

TURCUL PLĂTEŞTE.

Da, da, turcul plăteşte. Salarii, pensii, alocaţii? Nu, nici salarii, nici pensii, nici alocaţii. Atunci?
Nu ştiu. Ceva, oricum va plăti. Cât de curând ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu