Cine conduce România?

Aflată în România, delegaţia FMI s-a întâlnit sau urmează să se întâlnească cu reprezentanţii mediului de afaceri, ai sindicatelor, ai partidelor de opoziţie etc. (în paranteză fie spus: PSD a refuzat invitaţia FMI, iar Dinu Patriciu „i-a trimis acasă”).

Delegaţia FMI nu se află în România într-o vizită protocolară. Dimpotrivă, scopul acestei vizite este unul deosebit de concret, vizând derularea acordului deja încheiat şi, eventual, un nou acord.

Să fim bine înţeleşi: actualul acord, şi viitorul – dacă va exista un viitor acord cu FMI – nu a fost şi nu va fi semnat de reprezentanţi ai oamenilor de afaceri, ai sindicatelor sau ai partidelor de opoziţie. În aceste condiţii, ce sens au aceste întâlniri, aceste dezbateri? Ce pot spune şi, mai ales, ce pot face oamenii de afaceri, sindicatele, opoziţia, în legătură cu acordul FMI?

Evident, semnarea unui acord de o astfel de importanţă pentru întreaga ţară nu trebuia asumată de un singur om, într-un moment de mahmureală. Ar fi fost mai mult decât necesar să se organizeze dezbateri, să fie implicate patronatele, sindicatele, opoziţia, aşa-zisa „societate civilă” etc., fiindcă un asemenea acord este purtător de importante consecinţe pentru fiecare dintre noi. Cine trebuia să organizeze această dezbatere naţională? Guvernul Boc „cât o fi fost”, evident? De ce nu a făcut acest lucru? Bună întrebare ...

Acum face FMI ceea ce trebuia să facă Boc acum un an şi jumătate? Aşa se pare, dar, oare, e treaba FMI? Şi e momentul potrivit? Poate despre viitorul acord, dar despre ăsta ce-ar mai fi de discutat? Despre un acord, despre oricare acord se poate discuta oricât înainte de a fi semnat ... după, mult mai puţin. Ochii „se cască” înainte, nu după.

Ok, nu ştiu ce discută băieţii ăia, dar vreau să ştiu şi eu un lucru: cine conduce, până la urmă, România? Cine ia, cu adevărat, deciziile importante în această ţară? Mai avem guvern sau ne conduce FMI-ul? Asta vreau să ştiu.