Mă uitam mai devreme pe Realitatea TV. Subiectul (de care mi s-a cam acrit): tragedia de la Maternitatea Giuleşti. Printre invitaţi, şi un popă.
Ştiu, există obiectul numit telecomandă. Ştiu, nimeni nu mă obligă să ascult behăielile unuia sau altuia. Dar iată că s-a-ntâmplat, am căscat şi eu gura, cum se spune, la discuţie, la tocşou. Până când a început popa să abereze. Atunci nu am mai putut rezista.
Dar, ce spunea părintele? Evident, vorbea despre „soluţia” unor astfel de tragedii. Care-i aia? Rugăciunea. La fiecare suferinţă, rugăciune. Creşte suferinţa? Trebuie să crească şi rugăciunea. Cică aşa ar fi zis Ţuţea. Da, moşul ăla cu picioare nespălate devenit, după ’89, idolul tuturor insuficienţilor, impotenţilor şi frustraţilor refuzaţi de securitate şi partid.
Oare părintele nu ştia că, exact în timpul în care 11 bebeluşi erau prăjiţi de vii, la mânăstirea Nicula, o sută de mii de credincioşi se rugau aprins? Asta ca să nu mai vorbim de ceea ce se întampla în alte părţi.
O sută de mii de creştini cu creierul spălat! Evident, pentru a ajunge acolo şi pentru a se riga, fiecare dintre aceştia a cheltuit anumite resurse financiare, de timp etc. Mult mai mult decât un leu, da? O sută de mii de credincioşi înseamnă o sută de mii de lei. Ce se poate face cu o sută de mii de lei? Iată, pot plăti, timp de zece ani, cu opt sute de lei pe lună, un om care să nu facă altceva, decât să stea într-un salon şi să vadă dacă nu ia foc ceva, atât. Pentru că, se pare că incendiul de la maternitate a fost semnalat la mai bine de oră de la producerea sa, şi atunci de către o pacientă, nicidecum de un angajat al spitalului. Pricepeţi? Zece ani sunt asigurat că aşa ceva nu se poate întâmpla!
Asta dacă nu avem bani, sau nu vrem, sau nu avem încredere, într-un dispozitiv de detectare a fumului, sau în alte aparate.
Dar nu, noi nu putem face aşa ceva. Nouă ne place să investim în pelerinaje şi să pupăm moaşte, fiindcă numai astfel ne iubeşte Dumnezeu şi face minuni pentru noi.
Ce minuni? Poate aceea că supravieţuim, chiar şi când suntem mai proşti decât prevede legea. Supravieţuim, da, dar mor copii nevinovaţi în locul nostru.
Anca are altă sugestie, la fel de utopică. Deşi, poate, cine ştie? Poate, într-o zi, ne dă Dumnezeu mintea cea de pe urmă. Poate ....
Ştiu, există obiectul numit telecomandă. Ştiu, nimeni nu mă obligă să ascult behăielile unuia sau altuia. Dar iată că s-a-ntâmplat, am căscat şi eu gura, cum se spune, la discuţie, la tocşou. Până când a început popa să abereze. Atunci nu am mai putut rezista.
Dar, ce spunea părintele? Evident, vorbea despre „soluţia” unor astfel de tragedii. Care-i aia? Rugăciunea. La fiecare suferinţă, rugăciune. Creşte suferinţa? Trebuie să crească şi rugăciunea. Cică aşa ar fi zis Ţuţea. Da, moşul ăla cu picioare nespălate devenit, după ’89, idolul tuturor insuficienţilor, impotenţilor şi frustraţilor refuzaţi de securitate şi partid.
Oare părintele nu ştia că, exact în timpul în care 11 bebeluşi erau prăjiţi de vii, la mânăstirea Nicula, o sută de mii de credincioşi se rugau aprins? Asta ca să nu mai vorbim de ceea ce se întampla în alte părţi.
O sută de mii de creştini cu creierul spălat! Evident, pentru a ajunge acolo şi pentru a se riga, fiecare dintre aceştia a cheltuit anumite resurse financiare, de timp etc. Mult mai mult decât un leu, da? O sută de mii de credincioşi înseamnă o sută de mii de lei. Ce se poate face cu o sută de mii de lei? Iată, pot plăti, timp de zece ani, cu opt sute de lei pe lună, un om care să nu facă altceva, decât să stea într-un salon şi să vadă dacă nu ia foc ceva, atât. Pentru că, se pare că incendiul de la maternitate a fost semnalat la mai bine de oră de la producerea sa, şi atunci de către o pacientă, nicidecum de un angajat al spitalului. Pricepeţi? Zece ani sunt asigurat că aşa ceva nu se poate întâmpla!
Asta dacă nu avem bani, sau nu vrem, sau nu avem încredere, într-un dispozitiv de detectare a fumului, sau în alte aparate.
Dar nu, noi nu putem face aşa ceva. Nouă ne place să investim în pelerinaje şi să pupăm moaşte, fiindcă numai astfel ne iubeşte Dumnezeu şi face minuni pentru noi.
Ce minuni? Poate aceea că supravieţuim, chiar şi când suntem mai proşti decât prevede legea. Supravieţuim, da, dar mor copii nevinovaţi în locul nostru.
Anca are altă sugestie, la fel de utopică. Deşi, poate, cine ştie? Poate, într-o zi, ne dă Dumnezeu mintea cea de pe urmă. Poate ....
Ca sa nu mai vorbim de umflatul de popa care de Sf Maria evita sa condamne manelistii de la poarta manastirii Tismana, dar acum era f ferm, in sensul ca nu se poate face slujba la bebelusii morti ptr ca nu fusesera inca botezati si deci nu e crestineste (?!?!).
RăspundețiȘtergereDeci este crestineste sa acoperi cu manele slujba din biserica, dar sa slujesti niste martiri abia nascuti, nu.
Deci HAI SICTIR BOR cu tot cu popii si "credinciosii" tai manelisti!
Suna a erezie! Insa este o erezie adevarata! Ca sa iesim din starea aceasta de credinta superstitioasa ar trebui o minune colectiva. Insa aceasta ar fi o alta utopie...
RăspundețiȘtergerehttp://incertitudini2008.blogspot.com/2010/08/diferiti-dar-in-turma.html
RăspundețiȘtergere