Probabil, numărul celor care au auzit de Secaş nu este foarte mare. Secaş este o comună foarte mică din judeţul Timiş. Conform sitului primăriei, numărul de locuitori este de 307.
Probabil, această localitate complet anonimă si-ar fi continuat liniştită obscura ei existenţă dacă un eveniment de o nemaipomenită importanţă nu ar fi adus-o, la sfârşitul săptămânii trecute, în centrul atenţiei noastre. Concret, este vorba de primul tur al alegerilor anticipate pentru fotoliul (?!) de primar al localităţii, eliberat intempestiv de fostul edil, prins cu mâţa în sac şi ascuns, pentru o perioadă, vederii noastre.
Să remarcăm, dintru început, că trei sute şapte locuitori înseamnă nimic. Cu puţină bunăvoinţă, cei trei sute şi ceva de inşi s-ar putea înghesui bine-mersi într-unul, maximum două autobuze burduşite ca pe vremea lui Ceauşescu. Sau, un singur bloc, cu opt sau zece nivele, dintr-un oraş mai mare, ar oferi suficient spaţiu pentru cazarea, în cele mai bune condiţii, a întregii comune, inclusiv a satelor aparţinătoare.
Bine, mă întreb care e raţiunea existenţei unei asemenea comune, cu primărie, cu consiliu local, cu tot ce trebuie la o comună, în aceste condiţii de austeritate, în care zeci de mii de bugetari şi-au pierdut sau îşi vor pierde locurile de muncă. Probabil, mă întreb degeaba, deoarece nimeni nu îmi va oferi un răspuns plauzibil.
Ok. Dacă întreaga comună nu reprezintă, din punct de vedere demografic, economic, social, cultural, din niciun punct de vedere, mai mult decât ar reprezenta, să zicem, un bloc de locuinţe, atunci mi se pare normal să mă întreb cât de importantă e, la urma-urmei, funcţia de primar al acesteia? „Bate” sau nu funcţia de administrator de bloc (care nici ea nu înseamnă prea mult)? Păi ... nu ştiu. Am impresia că un administrator de bloc nu poate accesa anumite fonduri, de la Consiliul Judeţean, de la Guvern, sau chiar fonduri europene (o-ho!), pe când primarul de Secaş poate (de altfel, se pare că fostului primar, portocaliu că aşa o cer interesele obştii, tot de la nişte astfel de fonduri i s-a „tras”).
Bine. Să zicem că primarul de Secaş e mai important decât un administrator de bloc. Să zicem. Dar cât de important? Chiar atât de important încât să justifice prezenţa în localitate a unor domni distinşi precum fosila vorbitoare care răspunde la numele de Valeriu Tabără? Sau „inventarea” unei candidate PD-L care nici măcar nu e din comună, şi care face parte dintr-un lot de 43 de portocalii care au primit flotant în ultimele săptămâni, lucru recunoscut, se pare, (semi)oficial, chiar de măria-sa prefectul Băcală?
Sau, dobândirea, în regim de urgenţă, de alte 14 sau 16 persoane, a „cetăţeniei” secăşene, prin cazarea lor chiar la domiciliul candidatului PNG? Importanţa funcţiei de primar parţial – vorbim, totuşi, de doi ani de mandat – mituirea cu sume între 100 şi 300 de lei, a electoratului care poate fi, astfel, „portocalizat”? Justifică, pietruirea, în regim de urgenţă, a uliţelor comunei? Justifică promisiunile mincinoase şi ameninţările cu tăierea nu ştiu căror fonduri, în caz că ... Şi, încă multe altele ...
Alegerile nu s-au terminat. Deocamdată, candidata PD-L a intrat în turul 2, cu vreo şaizeci şi ceva de voturi, şi „suflă în ceafa” candidatei pesediste, care a luat şaptezeci de voturi. Uluitor! Atâta mobilizare pentru şaizeci şi ceva de voturi! Vorba aia: noi, cu braţe de oţel, vom culege muşeţel.
Oricum, se pare că la Secaş fraudarea, de către ciumpalacii portocalii, a alegerilor locale, e o tradiţie respectată cu sfinţenie. În 2008, primarul care, în prezent se odihneşte la răcoare, a fost ales de către 201 de locuitori ai comunei, plus încă 130 de „turişti” cu viză de flotant confecţionată în cateva zile sau săptămâni. Praful şi pulberea s-a ales, atunci, de contestaţia PSD, alegerile au fost corecte!
Sunt multe întrebări retorice, la care răspunsul nu va veni prea curând. De fapt, nici nu e nevoie să vină, pentru că, mai mult, sau mai puţin, îl cunoaştem cu toţii.
Nu am verificat personal informaţiile pe care le-am prezentat. Le-am preluat de aici, şi de aici, şi de aici, surse pentru a căror autenticitate nu garantez. Dar, chiar şi aşa, chiar dacă doar 10% din acestea s-ar dovedi adevărate, vă puteţi gândi la ce „artilerie” va arunca în luptă PD-L-ul la alegerile locale din 2012? Vă puteţi imagina ce dezmăţ pe bani publici, de fapt, pe banii noştri, pe cei 25% de la bugetari, 5% de la TVA, nu ştiu cât din disponibilizări, nu ştiu cât din nu ştiu ce taxe şi impozite, şi aşa mai departe?
Dar, aş vrea să fiu optimist. Uite, vă spun un banc, e mai vechi, dar asta este ... se potriveşte alegerilor din Secaş.
Într-un sat urmau să aibă loc alegeri. Cu această ocazie, la uşa unui profesor/învăţător bătrân ajung doi propagandişti „de la oraş”. Portocalii, bineînţeles. Unul cu „papagalul” şi celălalt cu un catastif în braţe. Zice ăl cu papagalul:
- Dom’ profesor, dumneavoastră eşti de-aici din sat, ai „luminat” atâtea generaţii de copii, lumea te cunoaşte, te ascultă, te respectă ... Dom’le, vrem şi noi să ne-ajuţi, avem şi noi un candidat, băiat bun, o să facă multe, dar trebuie puţin ajutat acum, să se-aleagă. Şi de aia te rugăm, să-l votezi mata, şi să le spui şi oamenilor ce trebuie să facă, să-i „luminezi”, adică. Şi-apoi, dac-o fi să iasă al nostru, şi sigur o să iasă, noi nu ne uităm niciodată prietenii, şi pe cei care ne ajută. Da’, hai să vorbim concret. Vacă ai?
- Apoi, am avut, da’ n-am mai avut cu ce s-o ţin, şi-am tăiat-o când cu reducerile de 25%.
- A, aşa deci.
Apoi, către ăla cu catastiful:
- Scrie, bă, acolo, pentru dom’ profesor, „o vacă”.
Continuă:
- Da’ casa ... casa parcă nu-i aşa bine pusă la punct.
- Apoi, după posibilităţi, asta este.
- A, nu, nu, nu. Nu merge-aşa. Avem acum un program de case la ţară, ai auzit mata? Case de case, utilităţi, mobilate, totu’ ca-n occident. Păi, nu se poate să mai staţi în casa asta, nu tu aer condiţionat, nu tu vinotecă, nu tu teren de golf, nu tu piscină. Nu, dom’le, nu merge-aşa, vă dăm casă nouă, frumoasă ca-n filme. Şi e gratis totul, e moka, e de la PD-L, pentru specialişti, ştii mata. E bun aşa, dom profesor?
- E, măi băieţi, dac-aşa ziceţi.
- Nu c-aşa zicem, dar aşa este.
Apoi, iar către asistent:
- Taie, mă vaca, scrie: „o casă”.
După care iar, către dom’ profesor:
- Dom’ profesor, da’ acum aşa ca-ntre bărbaţi, cu sexul cum staţi?
- Da, măi băieţi, sincer, m-a cam lăsat ... că-s bătrân.
- Ce bătrân, dom’ profesor, ce bătrân? Păi nu se poate aşa, dom’ profesor, nu se poate. Vă dăm noi, dom’le, vă dăm tot ce trebuie.
Şi iar către conţopist:
- Şterge, bă, unde-ai scris „o casă”, scrie mare ... mare, mă, ai auzit: „PENTRU DOM’ PROFESOR, O P***”.
(din ciclul: „Ia de la Băsescu”)
Probabil, această localitate complet anonimă si-ar fi continuat liniştită obscura ei existenţă dacă un eveniment de o nemaipomenită importanţă nu ar fi adus-o, la sfârşitul săptămânii trecute, în centrul atenţiei noastre. Concret, este vorba de primul tur al alegerilor anticipate pentru fotoliul (?!) de primar al localităţii, eliberat intempestiv de fostul edil, prins cu mâţa în sac şi ascuns, pentru o perioadă, vederii noastre.
Să remarcăm, dintru început, că trei sute şapte locuitori înseamnă nimic. Cu puţină bunăvoinţă, cei trei sute şi ceva de inşi s-ar putea înghesui bine-mersi într-unul, maximum două autobuze burduşite ca pe vremea lui Ceauşescu. Sau, un singur bloc, cu opt sau zece nivele, dintr-un oraş mai mare, ar oferi suficient spaţiu pentru cazarea, în cele mai bune condiţii, a întregii comune, inclusiv a satelor aparţinătoare.
Bine, mă întreb care e raţiunea existenţei unei asemenea comune, cu primărie, cu consiliu local, cu tot ce trebuie la o comună, în aceste condiţii de austeritate, în care zeci de mii de bugetari şi-au pierdut sau îşi vor pierde locurile de muncă. Probabil, mă întreb degeaba, deoarece nimeni nu îmi va oferi un răspuns plauzibil.
Ok. Dacă întreaga comună nu reprezintă, din punct de vedere demografic, economic, social, cultural, din niciun punct de vedere, mai mult decât ar reprezenta, să zicem, un bloc de locuinţe, atunci mi se pare normal să mă întreb cât de importantă e, la urma-urmei, funcţia de primar al acesteia? „Bate” sau nu funcţia de administrator de bloc (care nici ea nu înseamnă prea mult)? Păi ... nu ştiu. Am impresia că un administrator de bloc nu poate accesa anumite fonduri, de la Consiliul Judeţean, de la Guvern, sau chiar fonduri europene (o-ho!), pe când primarul de Secaş poate (de altfel, se pare că fostului primar, portocaliu că aşa o cer interesele obştii, tot de la nişte astfel de fonduri i s-a „tras”).
Bine. Să zicem că primarul de Secaş e mai important decât un administrator de bloc. Să zicem. Dar cât de important? Chiar atât de important încât să justifice prezenţa în localitate a unor domni distinşi precum fosila vorbitoare care răspunde la numele de Valeriu Tabără? Sau „inventarea” unei candidate PD-L care nici măcar nu e din comună, şi care face parte dintr-un lot de 43 de portocalii care au primit flotant în ultimele săptămâni, lucru recunoscut, se pare, (semi)oficial, chiar de măria-sa prefectul Băcală?
Sau, dobândirea, în regim de urgenţă, de alte 14 sau 16 persoane, a „cetăţeniei” secăşene, prin cazarea lor chiar la domiciliul candidatului PNG? Importanţa funcţiei de primar parţial – vorbim, totuşi, de doi ani de mandat – mituirea cu sume între 100 şi 300 de lei, a electoratului care poate fi, astfel, „portocalizat”? Justifică, pietruirea, în regim de urgenţă, a uliţelor comunei? Justifică promisiunile mincinoase şi ameninţările cu tăierea nu ştiu căror fonduri, în caz că ... Şi, încă multe altele ...
Alegerile nu s-au terminat. Deocamdată, candidata PD-L a intrat în turul 2, cu vreo şaizeci şi ceva de voturi, şi „suflă în ceafa” candidatei pesediste, care a luat şaptezeci de voturi. Uluitor! Atâta mobilizare pentru şaizeci şi ceva de voturi! Vorba aia: noi, cu braţe de oţel, vom culege muşeţel.
Oricum, se pare că la Secaş fraudarea, de către ciumpalacii portocalii, a alegerilor locale, e o tradiţie respectată cu sfinţenie. În 2008, primarul care, în prezent se odihneşte la răcoare, a fost ales de către 201 de locuitori ai comunei, plus încă 130 de „turişti” cu viză de flotant confecţionată în cateva zile sau săptămâni. Praful şi pulberea s-a ales, atunci, de contestaţia PSD, alegerile au fost corecte!
Sunt multe întrebări retorice, la care răspunsul nu va veni prea curând. De fapt, nici nu e nevoie să vină, pentru că, mai mult, sau mai puţin, îl cunoaştem cu toţii.
Nu am verificat personal informaţiile pe care le-am prezentat. Le-am preluat de aici, şi de aici, şi de aici, surse pentru a căror autenticitate nu garantez. Dar, chiar şi aşa, chiar dacă doar 10% din acestea s-ar dovedi adevărate, vă puteţi gândi la ce „artilerie” va arunca în luptă PD-L-ul la alegerile locale din 2012? Vă puteţi imagina ce dezmăţ pe bani publici, de fapt, pe banii noştri, pe cei 25% de la bugetari, 5% de la TVA, nu ştiu cât din disponibilizări, nu ştiu cât din nu ştiu ce taxe şi impozite, şi aşa mai departe?
Dar, aş vrea să fiu optimist. Uite, vă spun un banc, e mai vechi, dar asta este ... se potriveşte alegerilor din Secaş.
Într-un sat urmau să aibă loc alegeri. Cu această ocazie, la uşa unui profesor/învăţător bătrân ajung doi propagandişti „de la oraş”. Portocalii, bineînţeles. Unul cu „papagalul” şi celălalt cu un catastif în braţe. Zice ăl cu papagalul:
- Dom’ profesor, dumneavoastră eşti de-aici din sat, ai „luminat” atâtea generaţii de copii, lumea te cunoaşte, te ascultă, te respectă ... Dom’le, vrem şi noi să ne-ajuţi, avem şi noi un candidat, băiat bun, o să facă multe, dar trebuie puţin ajutat acum, să se-aleagă. Şi de aia te rugăm, să-l votezi mata, şi să le spui şi oamenilor ce trebuie să facă, să-i „luminezi”, adică. Şi-apoi, dac-o fi să iasă al nostru, şi sigur o să iasă, noi nu ne uităm niciodată prietenii, şi pe cei care ne ajută. Da’, hai să vorbim concret. Vacă ai?
- Apoi, am avut, da’ n-am mai avut cu ce s-o ţin, şi-am tăiat-o când cu reducerile de 25%.
- A, aşa deci.
Apoi, către ăla cu catastiful:
- Scrie, bă, acolo, pentru dom’ profesor, „o vacă”.
Continuă:
- Da’ casa ... casa parcă nu-i aşa bine pusă la punct.
- Apoi, după posibilităţi, asta este.
- A, nu, nu, nu. Nu merge-aşa. Avem acum un program de case la ţară, ai auzit mata? Case de case, utilităţi, mobilate, totu’ ca-n occident. Păi, nu se poate să mai staţi în casa asta, nu tu aer condiţionat, nu tu vinotecă, nu tu teren de golf, nu tu piscină. Nu, dom’le, nu merge-aşa, vă dăm casă nouă, frumoasă ca-n filme. Şi e gratis totul, e moka, e de la PD-L, pentru specialişti, ştii mata. E bun aşa, dom profesor?
- E, măi băieţi, dac-aşa ziceţi.
- Nu c-aşa zicem, dar aşa este.
Apoi, iar către asistent:
- Taie, mă vaca, scrie: „o casă”.
După care iar, către dom’ profesor:
- Dom’ profesor, da’ acum aşa ca-ntre bărbaţi, cu sexul cum staţi?
- Da, măi băieţi, sincer, m-a cam lăsat ... că-s bătrân.
- Ce bătrân, dom’ profesor, ce bătrân? Păi nu se poate aşa, dom’ profesor, nu se poate. Vă dăm noi, dom’le, vă dăm tot ce trebuie.
Şi iar către conţopist:
- Şterge, bă, unde-ai scris „o casă”, scrie mare ... mare, mă, ai auzit: „PENTRU DOM’ PROFESOR, O P***”.
(din ciclul: „Ia de la Băsescu”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu