Statornicia măgarilor

A fost odată ca niciodată ... a fost un biet moşneag. Singura lui avere consta dintr-un cocoş, un câine, un cal si un măgar. Dar, când au venit comuniştii, i-au luat toate animalele la CAP.

Nu a trecut mult şi cocoşul a făcut ce-a făcut şi a fugit de la CAP.

- De ce-ai fugit, cocoşule? l-au întrebat unul şi altul.

- Am fugit pentru că nu am mai putut suporta. Am încercat să-mi fac meseria cât mai bine, în fiecare dimineaţă cântam pentru a anunţa venirea zorilor şi începutul unei noi zile de muncă. Zadarnic, însă, colegii mei vreneau la lucru, dacă veneau, când îi tăia capul. M-am simţit inutil şi am fugit.

După un timp, a fugit şi câinele. El şi-a justificat gestul astfel:

- Noapte de noapte, nu închideam un ochi, păzeam averea CAP-ului şi, pot spune cu mândrie, că în timpul serviciului meu, nimeni nu a îndrăznit să fure niciun pai. Ce folos, însă! Pentru că, dacă nimeni nu fura nimic noaptea, în schimb, ziua se fura cu căruţa. Şi cu acte în regulă. Mai avea rost să rămân?

Nici calul nu a făcut prea mulţi purici. Despre demisia sa a vorbit astfel:

- Am fugit din cauza inginerului-şef, că avea o vorbă care mă băga în sperieţi de fiecare dată când o spunea. „Nu munciţi, mă, nu munciţi” – le spunea oamenilor – „că, la iarnă o să mâncaţi p*** calului”. A trebuit să fug, nu?

După această ispravă, toată lumea se aştepta ca şi măgarul să dea bir cu fugiţii. Dar nu, acest lucru întârzia să se producă. Atunci, unii l-au întrebat de-a dreptul ce are de gând să facă, dacă nu vrea şi el să plece.

- Deocamdată mai rămân, le răspunse măgarul. Am auzit oamenii vorbind de nu ştiu ce matrapazlâcuri făcute de măgarul ăla de director, şi că, dacă ar veni nu ştiu ce control, cu siguranţă l-ar zbura ... aşa că trag şi eu nădejde, măcar până la primul control.

*

Media e plină de tot felul de relatări despre cei care se hotărăsc să-şi ia lumea în cap. Tineri specialişti, medici, profesori, sau, pur şi simplu, oameni care nu se mai regăsesc în portocala lui Băsescu. Ei, şi? Unii vor pleca, nu-i vorbă, dar alţii vor rămâne. Vor pleca cei care ştiu, pot şi vor să facă ceva, dar nu şi măgarii. Cât timp va mai fi ceva de măgărit pe-aici, nu e niciun risc să ne scăpăm de măgari. Aşa că, pentru Băsescu, nu va fi nicio pierdere.