Cea mai mare pedeapsă

Se spune că, în timpul şederii sale în Anglia (1726-1729), Voltaire a avut ghinionul a fi recunoscut pe stradă de nişte cavaleri englezi, care au vrut să-l ucidă pe loc, atât datorită opiniilor sale neconformiste, anticlericale, care stârniseră destule controverse şi dincolo de Canalul Mânecii, cât şi datorită faptului că era francez. Era o perioadă complicată, în care cele două monarhii se duşmăneau şi se suspectau reciproc de fel de fel de comploturi, iar popoarele erau, şi ele, fireşte, isterizate de această ură reciprocă. Situaţia ar fi fost destul de critică pentru filosof, dacă, cu o sclipire de geniu, nu ar fi reuşit să întoarcă situaţia în favoarea sa:

- Domnilor, nu cunosc răul pe care vi l-am făcut şi pentru care vreţi să mă pedepsiţi. Dar, spuneţi, există, oare, pe lume, o pedeapsă mai îngrozitoare decât aceea de a fi şi francez, şi ateu?

Fiind, totuşi, educaţi, şi cu destul umor, cavalerii i-au dat drumul.

Uneori, spiritul poate învinge ura.