Aşa o fi ... poate. Dumnezeu ştie. Deocamdată, trăiesc pe pământ, nu în cer. Iar pe pământ, cei săraci cu duhul o duc destul de rău.
Mă întreb şi eu: de ce oare un popor aşa de credincios are parte doar de necazuri? Iar cea mai mare calamitate este, fireşte, chiar guvernul. Sau, poate, nouă, românilor, ne este rezervată doar împărăţia cerurilor?
Nu, nu-i aşa. Rugăciunile prostului nu sunt niciodată primite, dar prostul ia asta ca un semn că trebuie să se roage încă mai vârtos, să se osândească încă mai mult, să sufere, că suferinţa nu-i suferinţă, ci încercare de la Dumnezeu ...
Dar, oare or mai fi popoare aşa „dreptcredincioase” şi „tari în virtute” cum suntem noi? Ia uitaţi:
Iată şi reversul medaliei:
Doamne-ajută!
Mă întreb şi eu: de ce oare un popor aşa de credincios are parte doar de necazuri? Iar cea mai mare calamitate este, fireşte, chiar guvernul. Sau, poate, nouă, românilor, ne este rezervată doar împărăţia cerurilor?
Nu, nu-i aşa. Rugăciunile prostului nu sunt niciodată primite, dar prostul ia asta ca un semn că trebuie să se roage încă mai vârtos, să se osândească încă mai mult, să sufere, că suferinţa nu-i suferinţă, ci încercare de la Dumnezeu ...
Dar, oare or mai fi popoare aşa „dreptcredincioase” şi „tari în virtute” cum suntem noi? Ia uitaţi:
În România, în ultimii 15 ani, s-a inaugurat câte o biserica nouă la fiecare două zile, nota de plată fiind achitată, într-o măsură semnificativă, de bugetul de stat sau de către bugetele locale. (sursa)
Iată şi reversul medaliei:
În România, în aceeaşi perioadă, din cauza unui buget insuficient alocat Ministerului Educaţiei, s-au desfiinţat peste 21.000 de unităţi de învăţămînt – echivalent cu dispariţia a patru şcoli în fiecare zi a fiecărui an!
Doamne-ajută!
Este o temă la care , ori de câte ori mă gîndesc, am frisoane.
RăspundețiȘtergereBisericile apărute, precum ciupercile după ploaie, sunt paravanul unor absolvenți de țcoli, ei și profesorii lor știu cum. Respectivii trebuie să aibă” loc de muncă”..nu spun mai multe.
Un asemenea personaj, care vine și bate insistent pe la uși, cerând bani, și-a inceput vila odată cu biserica. Prima este gata de câțiva ani, locul sfânt - așa ar trebui să fie- se află pe la jumătate.Are acoperiș de aramă, de aramă,da, in plină criză..
Zici că suntem un popor sfânt.
Cum se face că se intâmplă atâtea rele?
Cine le comite?
Nu suntem nici pe departe un popor sfant. Avem doar "credinta", ceea ce e cu totul altceva.
RăspundețiȘtergereIn povesti si in telenovele, "binele" invinge intotdeauna "raul", cum sa nu crezi in ele?