duminică, 22 august 2010

Scumpul mai mult păgubeşte: din nou despre statul raţional

Văzând ştirile despre rromii (ţiganii) reîntorşi din Franţa, nu pot să nu mă întreb: de ce?

Oamenii aceştia – puteţi crede sau spune orice – sunt născuţi aici, pe teritoriul ţării noastre. Da, ştiu, sunt mai negri, nu se prea spală, nu le place şcoala şi munca, nici atât, fură, tâlhăresc, violează, dar toate acestea nu sunt motive suficient de întemeiate pentru a-i considera altfel decât „de-ai noştri”. Noi suntem cei care i-am „produs”, nu alţii, şi, prin urmare, noi avem responsabilitatea rezolvării acestei probleme. Nu francezii, nu Uniunea Europeană.

Am propus mai demult, în cadrul discuţiei despre ceea ce am numit „statul raţional”, garantarea, de către stat, a dreptului la existenţă, asta însemnând: hrană, îmbrăcăminte, locuinţă gratuit, pentru toţi locuitorii ţării, indiferent dacă aceştia muncesc sau nu. Inclusiv pentru cei mai tuciurii dintre ei!

Evident, o asemenea idee este greu, foarte greu de „digerat” pentru oricare dintre noi.
Cum să asigure statul, în mod gratuit, hrană, îmbrăcăminte şi locuinţă pentru toţi locuitorii săi? Adică, eu muncesc din greu, strâng banuţ cu bănuţ, plătesc rate de mă cocoşez, ca să am şi eu o locuinţă, iar ţiganului de lângă mine să-i dea statul casă gratuit, pentru că nu are chef să muncească? Adică, de fapt, să mă silească pe mine să-i construiesc/plătesc locuinţa? Nu, aşa ceva nu se poate.

Sunt convins că aşa ar gândi, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, „omul de pe stradă”, omul obişnuit. Dar, lucrurile pot fi văzute şi altfel. Deocamdată, nu abordez problema sursei de finanţare. Şi asta, în primul rând, pentru că este o falsă problemă!

Ce se întamplă cu un om atunci când este lipsit de mijloacele elementare de subzistenţă, hrană, îmbrăcăminte, locuinţă? Moare, da? Ok, de câţi ţigani morţi de foame şi/sau de frig aţi auzit? Aţi auzit de astfel de cazuri? Da, sunt cazuri de astfel de decese, dar mai degrabă mă aştept să aud de moartea prin înfometare a unei pensionare care a lucrat şi cotizat 40 de ani la sistemul de asigurări sociale, decât a unui ţigan care nu a făcut acest lucru nicio clipă. Este sau nu aşa?

Pe acest blog am publicat fotografii şi filmuleţe despre locuinţele (sau mai degrabă palatele) unor concetăţeni de-ai noştri care nu au „lucrat” nicio clipă. Dar, sunt convins că oricare dintre noi a văzut nenumărate astfel de palate.

Iată, aşadar, că lipsiţi de mijloacele elementare de subzistenţă, unii dintre conaţionalii noştri nu numai că nu au „crăpat de foame”, dar şi-au permis şi să investească sute de mii de euro în astfel de construcţii. Ca să investeşti sute de mii de euro trebuie să îi ai. Cum dracu’ au reuşit aceşti balaoacheşi să strângă atâta bănet, în condiţiile în care salariul lunar al unui medic sau profesor bate undeva spre două sute de euro?

Dacă vrem să aflăm, într-adevăr, răspunsul, la această întrebare, îl putem afla fără mare bătaie de cap. Dacă nu, rămâne un mister.

Nu e adevărat că ţiganii au plecat în străinătate, au muncit şi au trimis bani în ţară, asta e o prostie! Nu pentru că muncesc îi expulzează Sarkozy, ci dimpotrivă! Unii, da, vor fi făcut (şi) asta, dar nu, palatele ţigăneşti nu au fost făcute din cules de căpşuni!

Ca s-o spunem pe şleau, banii necesari pentru ridicarea unor astfel de construcţii provin din activităţi ilegale: cerşit, prostituţie, contrabandă, tâlhării etc. Într-un cuvânt, crimă organizată!

Ce e de făcut?

După cum am spus, fiecare individ trebuie să aibă asigurat dreptul la existenţă: hrană, îmbrăcăminte, locuinţă etc. Sunt drepturi fundamentale şi ele trebuie asigurate de către stat!

Pe de altă parte, pedepsele pentru anumite categorii de infracţiuni trebuie înăsprite considerabil, iar legea trebuie aplicată cu fermitate, de fiecare dată. Chiar şi pentru „abateri minore”, cum ar fi cerşetoria. Cum să cerşeşti atunci când ai ce mânca, ai ce îmbrăca, ai o locuinţă decentă? De ce? Pentru ce?

Abordez problema şi dintr-un alt punct de vedere, acela al migraţiei forţei de muncă active, calificate, performante. Ce să facă, acum, în România, un medic, cu două sute de euro? Poate să trăiască, îşi poate întemeia o familie, îşi poate cumpăra o locuinţă? Aiurea, nu poate face altceva decât să flămânzească. Şi, atunci, pentru ce să mai rămână în România? Ce să facă aici?

Ei, dar dacă ar avea asigurate hrana, îmbrăcămintea, locuinţa? Şi un mic câştig, oricât de mic ar fi. Să plece? Unde, şi pentru ce? Oriunde ar pleca, nu ar putea avea o locuinţă a lui decât după ani buni de muncă şi privaţiuni. Ar mai avea aceeaşi motivaţie pentru a pleca? Indiscutabil, nu. Ar pleca, probabil, din motive de ordin cultural, profesional, familial, dar nu material, cum se întâmplă, din păcate, acum.

Nu vreau să fie un post prea lung, mai ales că „statul raţional” e un subiect asupra căruia voi reveni, iar şi iar, pe tot parcursul acestui blog.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu