Aventurile Viermelui Blănos pe planeta portocalie

Pe planeta portocalie, viaţa nu are o vechime prea mare. De aceea, spre deosebire de planetele mai evoluate, aici există încă voioşia şi frenezia specifice marilor începuturi. Sau, mă rog, viermuiala, fiindcă majoritatea locuitorilor planetei sunt viermi.

Din punct de vedere chimic, structura solului este extrem de simplă, acesta fiind alcătuit, în proporţie de peste 90% din prostian, element chimic care nu lipseşte din niciun colţ al universului, dar care aici şi numai aici se află în forma sa pură, originală. Atmosfera planetei este alcătuită, în proporţii variabile, din patru gaze (ig)nobile şi anume frustraţiu, invidiu, tâmpeniu şi avidiu. Oricare dintre acestea, odată inspirate de către un om, ar produce afecţiuni grave. Astfel, perechea frustraţiu-tâmpeniu acţionează, în special, la nivelul sistemului muscular şi al aparatului locomotor, determinând pierderea măsurii şi a echilibrului, contracţii musculare dureroase, uneori decesul prin sufocarea cu propria salivă, care devine extrem de toxică etc. Asociat cu invidiu, frustraţiul produce, de asemenea, variate leziuni cerebrale, iar perechea invidiu-avidiu induce o polifagie severă, prin inhibarea centrilor saţietăţii, ceea ce conduce, de regulă, la sufocare mecanică în urma încercării de ingerare a unor firme sau partide de dimensiuni mai mari.

În ciuda acestor caracteristici, planeta nu e câtuşi de puţin lipsită de viaţă, dimpotrivă, prima impresie pe care ar avea-o un ipotetic vizitator ar fi aceea a unei diversităţi practic infinite de forme de viaţă. Viaţa este, asadar, posibilă, dar nu şi evoluţia, orice organism superior, vertebrat, aflându-şi rapid sfârşitul în cazul în care ar ajunge aici. În schimb, nevertebratele de toate formele şi culorile: viemii, gândacii, ploşniţele, păduchii etc., şi încă multe-multe alte specii pe care ne este imposibil să le descriem şi chiar să ni le imaginăm, au prosperat în mod cu totul şi cu totul spectaculos. E vorba de creaturi care au, pur şi simplu, un alt sistem metabolic, ceea ce le permite să devoreze tot, chiar şi ceea ce altuia i-ar produce greaţă sau l-ar ucide.

La o primă vedere, planeta portocalie ar părea formată din căcat, un căcat pe alocuri mai moale, prin alte părţi mai vâscos, dar, oricum, extrem de toxic şi imposibil de suportat. La a doua vedere, însă, constatăm că nimic din ceea ce ni s-a părut la prima vedere nu este fals, şi, într-adevăr, planeta portocalie este alcătuită din căcat, iar fiinţele care o populează sunt coprofage.

Fiinţele de pe planeta portocalie nu sunt, în general, purtătoare de creier, la ce le-ar servi un asemenea accesoriu? Condiţiile de trai pe această planetă sunt destul de specifice, ai, în primul rând, nevoie de un tub digestiv suficient de încăpător şi de enzime puternice cu ajutorul cărora se poti metaboliza tot căcatul pe care îl mănânci. Creier, minte, inteligenţă? Acestea sunt accesorii absolut inutile, de care locuitorii planetei portocalii se cam feresc, ştiut fiind că, de multe ori, acestea pot produce suferinţă, iar, uneori, suferinţa poate deveni de nesuportat. De aceea, e clar că poţi înconjura planeta portocalie de o sute de ori, poţi s-o explorezi de la ecuator la poli, şi tot să nu dai de un posesor de creier. Asta este.

Cu toate acestea, o modă ciudată a început să se manifeste în rândul tineretului portocaliu. E vorba, cred, de eternul conflict între generaţii, tinerii viermi, ştiind bine cât de nocivă poate fi posesia brainului pe planeta portocalie, se străduiesc din răsputeri să-i enerveze pe cei mai în vârstă, purtându-se ca şi când ar avea. Ei, e evident că nu au, de unde să aibă brain dacă, aşa cum spuneam, pe planeta portocalie, brainul ucide? Ei, dac-o fi fost, pe planeta portocalie, vreo creatură care să fi suferit vreo mutaţie genetică, să se fi născut cu creier, sau cu coloană vertebrală, atunci, fie a murit de mult, fie a găsit vreo cale de a evada de pe această planetă.

Dar, spuneam, chiar şi dacă nu au brain, tinerii se poartă adesea de parcă l-ar avea.

Ei, bine, una dintre aceste nefericite creaturi care, ştiind bine că posesia brainului i-ar ucide imediat, se străduiesc, totuşi să ne convingă că îl au, se numeşte Vierme Blănos sau Sever Voinescu, după cum vă vine mai la îndemână să-i ziceţi.

Ei, bine, ia uitaţi ce spune, pe blogul său, acest Vierme Blănos:

„Acum cîțiva ani eram un mare susținător al bipolarismului politic. Credeam că cel mai eficient sistem pentru România este acela în care există și se confurntă două mari partide – unul de stînga, altul de dreapta.”
„Mi-am schimbat părerea pentru că am trecut în lumea politică reală. Și aici am văzut cît de dăunător pentru România ar putea fi sistemul cu două partide mari.”
„România redusă la două partide precum sînt PSD și PNL este, de fapt, România condusă de dnii Vîntu și Patriciu, iar eventualul lor conflict ar fi singura competiție reală.”
„Vă rog, nu săriți să-mi spuneți că în România nu există nici democrație, nici capitalism! Atîta cît există, nu ar mai fi deloc dacă sistemul nostru politic va deveni bipolar.”

Sincer, îl cam suspectez pe Sever Voinescu de ceea ce, pe planeta portocalie, constituie un delict foarte grav, ce se pedepseşte cu moartea. E vorba de portul ilegal de creier. Citiţi, vă rog, cu atenţie, ceea ce scrie Sever Voinescu pe blogul său. El ştie ceea ce orice om întreg la cap ştie, şi anume că, pentru următoarele alegeri parlamentare, portocala porneşte, din start, cu şansa a treia. Cel mult cu şansa a treia. Indiferent dacă, până atunci, mai înghite vreo două-trei partide, inclusiv uniunea aia pentru progresul infractorilor, care, zice-se, e abia la tribunal. Şi, dacă portocala pleacă de pe locul trei, iar în parlament nu e loc decât pentru primii doi, cine rămâne pe dinafară? Ei, evident, chestia aia cu Vântu, cu Patriciu e vrăjeală de Buftea, nu mai explic de ce. Ideea e că Voinescu ştie şi o spune în clar: dacă la viitoarele alegeri se merge pe vot majoritar, portocala out! De asta nu mai vrea Voinescu bipartidism ... altfel faci jocurile când ai 10-20% din parlament şi altfel când ai 0%.

Nu ştiu dacă pe planeta portocalie e cineva care să-l audă şi să-l înţeleagă, la urma urmei, dacă ar fi aşa, portocala n-ar mai fi portocală. Dar, Voinescu a dovedit că, atunci când se chinuie puţin, poate gândi ca un om. Şi-atunci ce caută între viermi?