Motto: Am mare lipici la fete/ Şi îl am pe vino-ncoa'/ La mulţi băieţi le lipseşte/ Talentul, vrăjeala mea – Copilul de aur
Cu ochii săi de crap, faţa de ceară, pomădat şi unsuros ca o cocotă, cu greu poţi să-ţi dai seama dacă individul ăsta e viu de-a binelea sau dacă se preface numai. Nici auzul vocii sale rârâite nu e în măsură să elucideze misterul, timbrul fiind mult mai apropiat de cel al unui dispozitiv electronic de produs sunete decât de vocea unui om viu. Senzaţia pe care o ai când îl vezi prima dată pe acest surtucar e, cred, mai neplăcută decât aceea de a săruta o moluscă. Pur şi simplu, ţi se încreţeşte pielea şi îţi vine să verşi.
Dacă, atunci când îl vezi prima dată, ai impresia că ai în faţă unul dintre cei mai periculoşi infractori din istorie, atunci nu ai impresia. Chiar aşa este!
Fie şi dacă am aminti doar de dezincriminarea, pentru scurt timp, a bancrutei frauduloase, ceea ce echivalează cu legiferarea jafului, ar fi suficient pentru a ne da seama cu cine avem de-a face. Dar, nu, numele lui Valeriu Stoica, fiindcă de el este vorba, este legat de mult mai multe scandaluri, dintre care amintesc doar pe cel al adopţiilor ilegale – e vorba de peste 300 de dosare de adopţie internaţională facilitate de firma proprie de avocatură, dispărute, în mod misterios, în timpul cât Valeriu Stoica s-a aflat la conducerea Ministerului Justiţiei, apoi falimentarea frauduloasă a Băncii Internaţionale a Religiilor, precum şi numeroasele procese împotriva statului român în care a fost implicată firma sa de avocatură. Graţie sistemului său de relaţii transpartinice, de tip mafiot, prin trafic de influenţă, presiuni asupra sistemului judiciar, cointeresare etc., avocaţii casei Stoica & Asociaţii au câştigat procese importante pentru firme cu capital preponderent străin, precum Arcelor Mittal, ALRO Slatina sau Shell Gaz România, în urma cărora statul român a fost păgubit cu milioane de euro plătiţi, fireşte, din buzunarul contribuabilului român. De asemenea, Stoica a reprezentat, pe bani frumoşi, Serviciul Român de Informaţii – deşi acesta dispunea de proprii săi avocaţi – în procesul intentat acestuia de către omul de afaceri Dinu Patriciu, care fusese interceptat ilegal, timp de mai multe luni, de către numitul serviciu. Procesul, pierdut de S.R.I. la toate instanţele, nu a reuşit decât să demonstreze, dacă mai era nevoie, subordonarea politică a serviciilor de informaţii.
Vă vine, nu vă vine să credeţi, dar acest personaj atât de puşcăriabil a reuşit, după ce în 1993 fusese exclus din PNL, să revină şi să devină, în 2000, preşedintele singurului partid politic istoric rămas în parlament, după esecul PNŢ-cd, din acelaşi an? Acesta este, din păcate, tristul adevăr, şi Stoica a rămas preşedinte al PNL până în 2002, când a fost succedat de Theodor Stolojan?
În 2006, Valeriu Stoica, Theodor Stolojan şi alţi câţiva politicieni de aceeaşi extracţie, aveau să pună la cale ceea ce ar fi putut constitui lovitura vieţii lor, dar care, până la urmă, s-a dovedit a fi un eşec lamentabil, anume proiectul „distrugerea PNL”. Cei doi s-au retras din partid, constituind un partid de mortăciuni politice, numit Partidul Liberal Democrat, dar nu au reuşit nici debarcarea lui Tăriceanu din fruntea guvernului, nici disoluţia PNL. Dimpotrivă, după şocul iniţial, PNL a început să crească uşor, dar sigur, în opţiunile alegătorilor, înregistrând rezultate foarte bune la toate alegerile din 2008 încoace.
În aceste condiţii, grupul trădătorilor, care între timp fuzionase cu PD-ul lui Băsescu, s-a văzut oarecum dat la o parte. Ajunge să ne observăm de exemplu, că alţi transfugi liberali, precum Predoiu sau Vlădescu, care şi-au negociat individual poziţia în PD-L, ocupă ministere importante ale guvernului Boc, în timp ce membrii fostului PLD nu deţin niciun portofoliu. E clar că puterea grupului a diminuat mult din 2006 până acum şi nu poate fi recâştigată decât în ipoteza în care aceştia ar putea aduce servicii extrem de importante partidului de adopţiune. Dar, despre ce servicii ar putea fi vorba în condiţiile în care, de exemplu, conştient ce va pierde oricum, Stoica nu a mai candidat la parlamentarele din 2008?
Ei, individul face şi el ce (mai) poate, adică face pe ideologul-şef al PD-L-ului, în această calitate frecventând diferite posturi de televiziune, redacţii de ziare etc., unde îşi mai prezintă elucubraţiile celor dispuşi să îl mai asculte. Ei, dacă omul s-ar limita să vorbească despre planurile măreţe de reformă ale PD-L, ar fi ok. Dar, nu, omul se încăpăţânează să vorbească tot timpul de PNL. Un exemplu, aici:
Ce problemă (mai) are individul ăsta cu PNL? Da, este adevărat, a fost cândva „cineva” în acest partid, dar asta a fost demult, iar între timp individul, plictisit, probabil, să lucreze „din interior”, s-a decis să părăsească partidul. A plecat, e bun plecat, să fie sănătos, dar ce treabă mai are cu PNL-ul?
Nu mai are nicio treabă. El îşi trăieşte doar frustrările. Nu există o ieşire a personajului în spaţiul media fără să amintească de apropiatul deces al PNL, asta dacă nu fuzionează cu PD-L, fireşte. De ce ar vrea să fuzioneze PD-L cu un partid muribund? Dracu’ ştie, cred că Stoica ar trebui să răspundă primul la această întrebare. Cui a folosit fuziunea PD-PLD? Ei, dar, evident PNL nu este PLD şi, prin urmare, ceea ce visează Valeriu Stoica se va împlini cam la calendele greceşti.
Cât timp a fost în PNL, Valeriu Stoica nu a adus niciun fel de servicii PNL. Astăzi, însă, cred că PNL ar avea motive de recunoştinţă, după cum urmează:
- În primul rând că e în PD-L şi nu în PNL. Ajunge doar să vezi şi să asculţi un asemenea personaj şi, automat, votul merge în alte parte. Păcat că nu e mai sus în ierarhia PD-L, că nu are un cuvânt mai greu de spus, ar fi mai distractiv.
- Aproape sigur, Valeriu Stoica este cel care i-a băgat în cap lui Traian Băsescu prostiile cu votul majoritar, parlamentul unicameral şi alte alea. Evident că aceste aşa-zise reforme, dacă vor fi implementate, vor acţiona ca un bumerang împotriva PD-L şi îl vor scoate, cel mai probabil, din parlament.
- Cred că Valeriu Stoica este şi în spatele strategiei cu partidul ăla a lui Oprea, PLD reloaded sau cum dracu’ îi zice. Evident că şi partidul codoaşelor Oprea, Sârbu, Diaconescu şi care or mai fi va avea o viaţă mai scurtă şi o soartă mai tristă decât defunctul PLD. Afirm aici că Uniunea pentru Progres, sau cum o să-i zică, va dispărea înainte de a participa la o rundă de alegeri naţionale, fie că vor fi locale, parlamentare, indiferent. Are cineva curajul să mă contrazică?
Cam astea ar fi motivele pentru care PNL ar trebui să îi fie recunoscător lui Valeriu Stoica. Dacă, în 2012, PD-L va dispărea din parlament, jumătate din merite îi vor reveni, fără îndoială, albinosului cu ochi de crap.
Cu ochii săi de crap, faţa de ceară, pomădat şi unsuros ca o cocotă, cu greu poţi să-ţi dai seama dacă individul ăsta e viu de-a binelea sau dacă se preface numai. Nici auzul vocii sale rârâite nu e în măsură să elucideze misterul, timbrul fiind mult mai apropiat de cel al unui dispozitiv electronic de produs sunete decât de vocea unui om viu. Senzaţia pe care o ai când îl vezi prima dată pe acest surtucar e, cred, mai neplăcută decât aceea de a săruta o moluscă. Pur şi simplu, ţi se încreţeşte pielea şi îţi vine să verşi.
Dacă, atunci când îl vezi prima dată, ai impresia că ai în faţă unul dintre cei mai periculoşi infractori din istorie, atunci nu ai impresia. Chiar aşa este!
Fie şi dacă am aminti doar de dezincriminarea, pentru scurt timp, a bancrutei frauduloase, ceea ce echivalează cu legiferarea jafului, ar fi suficient pentru a ne da seama cu cine avem de-a face. Dar, nu, numele lui Valeriu Stoica, fiindcă de el este vorba, este legat de mult mai multe scandaluri, dintre care amintesc doar pe cel al adopţiilor ilegale – e vorba de peste 300 de dosare de adopţie internaţională facilitate de firma proprie de avocatură, dispărute, în mod misterios, în timpul cât Valeriu Stoica s-a aflat la conducerea Ministerului Justiţiei, apoi falimentarea frauduloasă a Băncii Internaţionale a Religiilor, precum şi numeroasele procese împotriva statului român în care a fost implicată firma sa de avocatură. Graţie sistemului său de relaţii transpartinice, de tip mafiot, prin trafic de influenţă, presiuni asupra sistemului judiciar, cointeresare etc., avocaţii casei Stoica & Asociaţii au câştigat procese importante pentru firme cu capital preponderent străin, precum Arcelor Mittal, ALRO Slatina sau Shell Gaz România, în urma cărora statul român a fost păgubit cu milioane de euro plătiţi, fireşte, din buzunarul contribuabilului român. De asemenea, Stoica a reprezentat, pe bani frumoşi, Serviciul Român de Informaţii – deşi acesta dispunea de proprii săi avocaţi – în procesul intentat acestuia de către omul de afaceri Dinu Patriciu, care fusese interceptat ilegal, timp de mai multe luni, de către numitul serviciu. Procesul, pierdut de S.R.I. la toate instanţele, nu a reuşit decât să demonstreze, dacă mai era nevoie, subordonarea politică a serviciilor de informaţii.
Vă vine, nu vă vine să credeţi, dar acest personaj atât de puşcăriabil a reuşit, după ce în 1993 fusese exclus din PNL, să revină şi să devină, în 2000, preşedintele singurului partid politic istoric rămas în parlament, după esecul PNŢ-cd, din acelaşi an? Acesta este, din păcate, tristul adevăr, şi Stoica a rămas preşedinte al PNL până în 2002, când a fost succedat de Theodor Stolojan?
În 2006, Valeriu Stoica, Theodor Stolojan şi alţi câţiva politicieni de aceeaşi extracţie, aveau să pună la cale ceea ce ar fi putut constitui lovitura vieţii lor, dar care, până la urmă, s-a dovedit a fi un eşec lamentabil, anume proiectul „distrugerea PNL”. Cei doi s-au retras din partid, constituind un partid de mortăciuni politice, numit Partidul Liberal Democrat, dar nu au reuşit nici debarcarea lui Tăriceanu din fruntea guvernului, nici disoluţia PNL. Dimpotrivă, după şocul iniţial, PNL a început să crească uşor, dar sigur, în opţiunile alegătorilor, înregistrând rezultate foarte bune la toate alegerile din 2008 încoace.
În aceste condiţii, grupul trădătorilor, care între timp fuzionase cu PD-ul lui Băsescu, s-a văzut oarecum dat la o parte. Ajunge să ne observăm de exemplu, că alţi transfugi liberali, precum Predoiu sau Vlădescu, care şi-au negociat individual poziţia în PD-L, ocupă ministere importante ale guvernului Boc, în timp ce membrii fostului PLD nu deţin niciun portofoliu. E clar că puterea grupului a diminuat mult din 2006 până acum şi nu poate fi recâştigată decât în ipoteza în care aceştia ar putea aduce servicii extrem de importante partidului de adopţiune. Dar, despre ce servicii ar putea fi vorba în condiţiile în care, de exemplu, conştient ce va pierde oricum, Stoica nu a mai candidat la parlamentarele din 2008?
Ei, individul face şi el ce (mai) poate, adică face pe ideologul-şef al PD-L-ului, în această calitate frecventând diferite posturi de televiziune, redacţii de ziare etc., unde îşi mai prezintă elucubraţiile celor dispuşi să îl mai asculte. Ei, dacă omul s-ar limita să vorbească despre planurile măreţe de reformă ale PD-L, ar fi ok. Dar, nu, omul se încăpăţânează să vorbească tot timpul de PNL. Un exemplu, aici:
Ce problemă (mai) are individul ăsta cu PNL? Da, este adevărat, a fost cândva „cineva” în acest partid, dar asta a fost demult, iar între timp individul, plictisit, probabil, să lucreze „din interior”, s-a decis să părăsească partidul. A plecat, e bun plecat, să fie sănătos, dar ce treabă mai are cu PNL-ul?
Nu mai are nicio treabă. El îşi trăieşte doar frustrările. Nu există o ieşire a personajului în spaţiul media fără să amintească de apropiatul deces al PNL, asta dacă nu fuzionează cu PD-L, fireşte. De ce ar vrea să fuzioneze PD-L cu un partid muribund? Dracu’ ştie, cred că Stoica ar trebui să răspundă primul la această întrebare. Cui a folosit fuziunea PD-PLD? Ei, dar, evident PNL nu este PLD şi, prin urmare, ceea ce visează Valeriu Stoica se va împlini cam la calendele greceşti.
Cât timp a fost în PNL, Valeriu Stoica nu a adus niciun fel de servicii PNL. Astăzi, însă, cred că PNL ar avea motive de recunoştinţă, după cum urmează:
- În primul rând că e în PD-L şi nu în PNL. Ajunge doar să vezi şi să asculţi un asemenea personaj şi, automat, votul merge în alte parte. Păcat că nu e mai sus în ierarhia PD-L, că nu are un cuvânt mai greu de spus, ar fi mai distractiv.
- Aproape sigur, Valeriu Stoica este cel care i-a băgat în cap lui Traian Băsescu prostiile cu votul majoritar, parlamentul unicameral şi alte alea. Evident că aceste aşa-zise reforme, dacă vor fi implementate, vor acţiona ca un bumerang împotriva PD-L şi îl vor scoate, cel mai probabil, din parlament.
- Cred că Valeriu Stoica este şi în spatele strategiei cu partidul ăla a lui Oprea, PLD reloaded sau cum dracu’ îi zice. Evident că şi partidul codoaşelor Oprea, Sârbu, Diaconescu şi care or mai fi va avea o viaţă mai scurtă şi o soartă mai tristă decât defunctul PLD. Afirm aici că Uniunea pentru Progres, sau cum o să-i zică, va dispărea înainte de a participa la o rundă de alegeri naţionale, fie că vor fi locale, parlamentare, indiferent. Are cineva curajul să mă contrazică?
Cam astea ar fi motivele pentru care PNL ar trebui să îi fie recunoscător lui Valeriu Stoica. Dacă, în 2012, PD-L va dispărea din parlament, jumătate din merite îi vor reveni, fără îndoială, albinosului cu ochi de crap.
V. Stoica e scos in fata la anumite intervale de timp pe post de prorocitor al sfarsitului iminent al PNL daca, desigur, nu sare fuguta in barca prezidentiala :)
RăspundețiȘtergereFooarte bine ai scris. :)
RăspundețiȘtergere