Dovada supremă a dispreţului guvernului PDL

.Din când în cand îmi aduc aminte cu plăcere de lecturile copilăriei şi adolescenţei. Printre cărţile pe care le-am citit „cu sufletul la gură” a fost şi Unu, doi, trei ... infinit, a lui George Gamow. Era o carte destul de „subversivă” pentru acele vremuri ... ştiinţă popularizată, fizică, matematică, cosmologie, din astea.

Este, bineînţeles, o carte destul de serioasă şi acum, deşi de la publicarea ei a trecut aproape jumătate de veac şi unele întrebări şi-au mai aflat, între timp, răspuns, altele s-au „perimat” ... mă rog.

Nu ştiu de ce a simţit autorul nevoia să insereze, între paginile cărţii, o glumă. Trebuie că i-o fi plăcut foarte mult. Şi, pe semne că şi mie trebuie să-mi fi plăcut tot aşa, de vreme ce mi-o mai aduc aminte, după vreo trei decenii.

Cică nişte alpinişti unguri – nu mă-ntrebaţi de ce unguri, că nu ştiu, se vede treaba că autorul îi iubea mult pe unguri, probabil cunoscuse câţiva ... aşa, mai „alpinişti” – nişte alpinişti unguri, spuneam, s-au rătăcit în timpul unei ascensiuni pe un munte. Ajunseseră ei într-un fel de râpă sau ceva asemănător. Atunci, au scos hărţi, busole, hârtii, au discutat, s-au certat, au scris, au calculat şi iar au calculat, dar, se pare, cu cât se socoteau mai mult, cu atât mai dezorientaţi erau. Până când, unul dintre ei a strigat, asemeni lui Arhimede:
- Ştiu, gata, ştiu unde ne aflăm!
- Unde? au întrebat ceilalţi, curioşi.
- Vedeţi voi muntele acela înalt din zare? Suntem chiar în vârful lui...

Piticania asta de Boc putea, la o adică să facă orice. Să cânte „Puşca şi cureaua lată”, să taie lemne, orice. Chiar şi alpinist ungur putea fi. Dar, cine dracu’ l-o fi pus prim ministru, că nu e bun nici de zeama oului? Unde crede el că duce România? A luat guvernul Boc vreo măsură anticriză cu efect real? Una. Care?

Vorba lui Dinescu: e un bou. Şi mai e şi sincer! Puah!



Ştia dobiBocul ce avea de făcut!