Conform legii, funcţiile de director în învăţământul preuniversitar se ocupă în urma unui concurs specific, organizat de fiecare inspectorat şcolar judeţean în parte în două sesiuni anuale şi anume: martie-aprilie şi octombrie-noiembrie. Evident, aceste perioade au fost alese cât se poate de neinspirat, în timpul perioadei de predare-evaluare, dar asta-i altă poveste. Evaluarea prestaţiilor candidaţilor este făcută de comisia specială din cadrul inspectoratului şcolar, iar numirea pe post, pe baza contractului de management educaţional aferent, este efectuată de inspectorul şcolar general, în cazul directorilor de şcoli generale, respectiv de ministrul educaţiei, în cazul directorilor de licee şi grupuri şcolare. Există anumite condiţii specifice cu privire la studii, grad didactic, calificative obţinute etc., teoretic ar trebui ca aspirantul să fi urmat un curs postuniversitar de management educaţional, dar toate acestea sunt o dulce poveste, în condiţiile în care, în ultimii trei ani, la nivelul întregii ţări, nu s-a mai organizat nici măcar un concurs de directori. Acest lucru este consecinţa unui ordin semnat de ministrul de atunci, Cristian Adomniţei, în aprilie 2007.
La ora actuală, există în ţară un număr de cca. 10800 de directori şi directori adjuncţi de licee, grupuri şcolare, şcoli generale şi grădiniţe. Dintre aceştia, toţi cei numiţi ulterior ordinului emis de Adomniţei sunt directori cu delegaţie, adică un fel de suplinitori, dacă pot spune astfel. În absenţa unui câştigător al concursului respectiv, din varii motive, inspectorul şcolar general care, evident, este numit în baza unui algoritm politic, numeşte un director cu delegaţie, până la organizarea primului concurs, dar nu mai mult de un an de zile.
Evident, directorul numit în baza unui concurs are o cu totul altă legitimitate şi poate fi demis mult mai greu, în intervalul celor 4 ani cât este durata normală a unui mandat. Nu spun că acest lucru este imposibil, dar este ceva mai dificil de realizat. Omul se poate adresa instanţei, care îl poate repune pe post ... mă rog, este o problemă. În schimb, directorul cu delegaţie poate fi revocat de îndată ce inspectorul şcolar general pocneşte din deget.
În lunile iulie-august ale anului trecut, ministerul a redus peste 18000 de norme, posturi didactice şi nedidactice. Golăneala s-a produs, evident, „pe şest”, adică directorii au fost rechemaţi din concediu – acolo unde a fost cazul, evident – şi li s-a dat, pur şi simplu, un ordin de genul: refaceţi încadrarea în condiţiile în care nu mai aveţi atâtea norme, aveţi doar atât. În aceeaşi perioadă, cca. 4500 de directori au fost revocaţi, şi tot atâţia numiţi în locul lor. Adică, aproape jumătate dintre ei. Au fost cazuri în care au fost demişi directori numiţi cu câteva săptămâni înainte ... asta a fost.
La mijlocul lunii septembrie a anului trecut, Ecaterina Andronescu, în acel moment ministru al educaţiei, a emis, un ordin prin care intenţiona să oprească sarabanda destituirilor şi revocărilor directorilor, prin care responsabilitatea numirii noilor directori de şcoală şi a adjuncţilor acestora trecea de la inspectoratele şcolare la Ministerul Educaţiei. De asemenea, Ecaterina Andronescu intenţiona să-i suspende pe toţi directorii numiţi de inspectorii şcolari generali în ultimele luni, până la o reanalizare a dosarelor acestora. Ordinul a fost anulat imediat de Emil Boc, care, după retragerea PSD de la guvernare, a preluat şi Ministerul Educaţiei în faimosul guvern „doi în unu”.
Evident, şi în prezent, numirile noilor directori si directori adjuncţi se fac tot de inspectorii şcolari generali.
În câteva luni îşi vor fi încheiat mandatul şi „ultimii mohicani”, adică directorii numiţi pe baza unui concurs specific, a unei examinări cât de cât riguroase etc. În câteva luni, în România nu va mai exista nici măcar un director de şcoală numit astfel, vor exista doar directori cu delegaţie.
Domnule ministru Funeriu, ce se mai aude cu asigurarea calităţii în învăţământ? Dar cu depolitizarea?
La ora actuală, există în ţară un număr de cca. 10800 de directori şi directori adjuncţi de licee, grupuri şcolare, şcoli generale şi grădiniţe. Dintre aceştia, toţi cei numiţi ulterior ordinului emis de Adomniţei sunt directori cu delegaţie, adică un fel de suplinitori, dacă pot spune astfel. În absenţa unui câştigător al concursului respectiv, din varii motive, inspectorul şcolar general care, evident, este numit în baza unui algoritm politic, numeşte un director cu delegaţie, până la organizarea primului concurs, dar nu mai mult de un an de zile.
Evident, directorul numit în baza unui concurs are o cu totul altă legitimitate şi poate fi demis mult mai greu, în intervalul celor 4 ani cât este durata normală a unui mandat. Nu spun că acest lucru este imposibil, dar este ceva mai dificil de realizat. Omul se poate adresa instanţei, care îl poate repune pe post ... mă rog, este o problemă. În schimb, directorul cu delegaţie poate fi revocat de îndată ce inspectorul şcolar general pocneşte din deget.
În lunile iulie-august ale anului trecut, ministerul a redus peste 18000 de norme, posturi didactice şi nedidactice. Golăneala s-a produs, evident, „pe şest”, adică directorii au fost rechemaţi din concediu – acolo unde a fost cazul, evident – şi li s-a dat, pur şi simplu, un ordin de genul: refaceţi încadrarea în condiţiile în care nu mai aveţi atâtea norme, aveţi doar atât. În aceeaşi perioadă, cca. 4500 de directori au fost revocaţi, şi tot atâţia numiţi în locul lor. Adică, aproape jumătate dintre ei. Au fost cazuri în care au fost demişi directori numiţi cu câteva săptămâni înainte ... asta a fost.
La mijlocul lunii septembrie a anului trecut, Ecaterina Andronescu, în acel moment ministru al educaţiei, a emis, un ordin prin care intenţiona să oprească sarabanda destituirilor şi revocărilor directorilor, prin care responsabilitatea numirii noilor directori de şcoală şi a adjuncţilor acestora trecea de la inspectoratele şcolare la Ministerul Educaţiei. De asemenea, Ecaterina Andronescu intenţiona să-i suspende pe toţi directorii numiţi de inspectorii şcolari generali în ultimele luni, până la o reanalizare a dosarelor acestora. Ordinul a fost anulat imediat de Emil Boc, care, după retragerea PSD de la guvernare, a preluat şi Ministerul Educaţiei în faimosul guvern „doi în unu”.
Evident, şi în prezent, numirile noilor directori si directori adjuncţi se fac tot de inspectorii şcolari generali.
În câteva luni îşi vor fi încheiat mandatul şi „ultimii mohicani”, adică directorii numiţi pe baza unui concurs specific, a unei examinări cât de cât riguroase etc. În câteva luni, în România nu va mai exista nici măcar un director de şcoală numit astfel, vor exista doar directori cu delegaţie.
Domnule ministru Funeriu, ce se mai aude cu asigurarea calităţii în învăţământ? Dar cu depolitizarea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu