A venit primăvara … E încă frig, dar e soare … E sfârşit de săptămână şi nu am chef să mă mai gândesc la nebunia care mă înconjoară. Acum nu mă mai interesează nimic, nici cine mai pleacă din PNL, nici oamenii ăia care demonstrează în stradă pentru a li se permite să aibă şi mai departe un primar infractor, nici măcar matrozul nebun care vrea să ne mai îndatoreze o dată, că şi aşa o ducem prea bine … Nu, acum nu vreau decât să stau, să mă odihnesc, să mă bucur de frumuseţea acestui început de primăvară…
Acum 19 ani, într-o zi de 2 martie, am rămas cu toţii mai săraci. Serge Gainsbourg, marele vagabond al sunetelor, dar şi actor, regizor, pictor extrem de cunoscut, trecea în nefiinţă lăsându-ne, totuşi, o moştenire inegalabilă. Şi chiar dacă, astăzi, numele său este, poate, mai puţin cunoscut sau mai puţin rostit, cred, totuşi, că nu există nicio persoană care să nu fi fost fermecată de melodiile sale.
Descendent al unei familii de imigranţi evrei ruşi, lui Gainsbourg îi fusese scris să strălucească. Respingător şi fascinant, în acelaşi timp, cinic şi misogin, dar şi extrem de sensibil, ireverenţios, dar romantic, cu barba veşnic neîngrijită şi ţigara legănându-se în colţul gurii, Gainsbourg a sedus şi scandalizat în egală măsură. Şi, dacă unii l-au adulat ca pe un zeu, alţii l-au condamnat ca pe un proscris: veteranii de război pentru La Marseillaise în variantă reggae, Vaticanul pentru Je t'aime... moi non plus etc.
Alcoolic şi depresiv, Gainsbourg a suferit toată viaţa de singurătate cronică, de care a încercat să uite în compania numeroaselor femei din viaţa sa. Într-adevăr, Gainsbourg a fost îndrumătorul muzical al unui mare număr de celebrităţi feminine, precum France Gall, Mireille Darc, Juliette Greco, Anna Karina, Brigitte Bardot, Catherine Deneuve, Jeanne Moreau, Isabelle Adjani, Vanessa Paradis şi, evident, Jane Birkin.
Primele succese ale lui Gainsbourg datează din anii ’50:
Dar, momentul consacrării definitive este marcat de melodia L'eau à la bouche, scrisă pentru coloana sonoră a filmului cu acelaşi nume. Chiar dacă filmul nu a fost cine ştie ce succes, muzicalitatea aparte, plăcută, dar şi ireverenţa unor versuri precum: „Te rog, nu fi încăpăţânată / Când mie îmi lasă gura apă” au constituit ingredientele acestui prim mare succes comercial al single-ului, care s-a vândut în peste 100000 de exemplare, ceea ce, pentru anul respectiv (1960) era impresionant.
În 1965, Franţa câştigă Eurovisionul cu Poupée de cire, poupée de son, melodie scrisă de Gainsbourg şi interpretată de France Gall.
Un an mai târziu, pentru a marca majoratul elevei sale, Gainsbourg scrie Les sucettes (à l'anis) (Acadele cu anason), o melodie cu substrat sexual foarte pronunţat.
În 1967, Gainsbourg are o scurtă, dar intensă relaţie cu Brigitte Bardot, în urma căreia apare albumul Bonnie and Clyde. De pe acest album am selectat melodia care dă titlul albumului, precum şi The initials BB:
Serge Gainsbourg Bonnie and Clyde eng.su
Încărcat de lightning49. - Music videos, artist interviews, concerts and more.
Alte câteva melodii cunoscute:
GAINSBOURG LA JAVANAISE LIVE CLIP SERGE CONCERT CHANSON F HQ
Încărcat de kirivalse. - Explore more music videos.
Curând după despărțirea de Brigitte Bardot, Gainsbourg o întâlneşte pe Jane Birkin, actriţă engleză venită în Franţa pentru a juca într-un film, fără a cunoaşte un singur cuvânt franţuzesc. Primul contact dintre cei doi se soldează cu un dezastru, Jane plecând înapoi cu ochii în lacrimi. În ciuda acestui fapt, Jane se reîntoarce hotărâtă să realizeze filmul, în ciuda caracterului dificil al partenerului. Într-o seară, Gainsbourg o invită într-un bar de travestiţi din Place Pigalle şi, aparent inexplicabil, Jane acceptă, apoi cei doi îşi petrec noaptea la hotelul Hilton, devenind, din acel moment, de nedespărţit. Ea avea 21 de ani, el 40...
Pentru Jane, care îi va deveni cea de-a treia soţie, Gainsbourg compune Elisa:
Cu toate acestea, melodia care a adus nemurirea cuplului Gainsbourg-Birkin, şi, totodată, un imens scandal, a fost Je t'aime... moi non plus.
Despre viaţa tumultuoasă a lui Gainsbourg au fost realizate mai multe filme. Ultimul dintre ele, Gainsbourg, vie héroïque a avut premiera anul acesta, în 20 ianuarie, la Paris. E un film care merită văzut.
Acum 19 ani, într-o zi de 2 martie, am rămas cu toţii mai săraci. Serge Gainsbourg, marele vagabond al sunetelor, dar şi actor, regizor, pictor extrem de cunoscut, trecea în nefiinţă lăsându-ne, totuşi, o moştenire inegalabilă. Şi chiar dacă, astăzi, numele său este, poate, mai puţin cunoscut sau mai puţin rostit, cred, totuşi, că nu există nicio persoană care să nu fi fost fermecată de melodiile sale.
Descendent al unei familii de imigranţi evrei ruşi, lui Gainsbourg îi fusese scris să strălucească. Respingător şi fascinant, în acelaşi timp, cinic şi misogin, dar şi extrem de sensibil, ireverenţios, dar romantic, cu barba veşnic neîngrijită şi ţigara legănându-se în colţul gurii, Gainsbourg a sedus şi scandalizat în egală măsură. Şi, dacă unii l-au adulat ca pe un zeu, alţii l-au condamnat ca pe un proscris: veteranii de război pentru La Marseillaise în variantă reggae, Vaticanul pentru Je t'aime... moi non plus etc.
Alcoolic şi depresiv, Gainsbourg a suferit toată viaţa de singurătate cronică, de care a încercat să uite în compania numeroaselor femei din viaţa sa. Într-adevăr, Gainsbourg a fost îndrumătorul muzical al unui mare număr de celebrităţi feminine, precum France Gall, Mireille Darc, Juliette Greco, Anna Karina, Brigitte Bardot, Catherine Deneuve, Jeanne Moreau, Isabelle Adjani, Vanessa Paradis şi, evident, Jane Birkin.
Primele succese ale lui Gainsbourg datează din anii ’50:
Dar, momentul consacrării definitive este marcat de melodia L'eau à la bouche, scrisă pentru coloana sonoră a filmului cu acelaşi nume. Chiar dacă filmul nu a fost cine ştie ce succes, muzicalitatea aparte, plăcută, dar şi ireverenţa unor versuri precum: „Te rog, nu fi încăpăţânată / Când mie îmi lasă gura apă” au constituit ingredientele acestui prim mare succes comercial al single-ului, care s-a vândut în peste 100000 de exemplare, ceea ce, pentru anul respectiv (1960) era impresionant.
În 1965, Franţa câştigă Eurovisionul cu Poupée de cire, poupée de son, melodie scrisă de Gainsbourg şi interpretată de France Gall.
Un an mai târziu, pentru a marca majoratul elevei sale, Gainsbourg scrie Les sucettes (à l'anis) (Acadele cu anason), o melodie cu substrat sexual foarte pronunţat.
În 1967, Gainsbourg are o scurtă, dar intensă relaţie cu Brigitte Bardot, în urma căreia apare albumul Bonnie and Clyde. De pe acest album am selectat melodia care dă titlul albumului, precum şi The initials BB:
Serge Gainsbourg Bonnie and Clyde eng.su
Încărcat de lightning49. - Music videos, artist interviews, concerts and more.
Alte câteva melodii cunoscute:
GAINSBOURG LA JAVANAISE LIVE CLIP SERGE CONCERT CHANSON F HQ
Încărcat de kirivalse. - Explore more music videos.
Curând după despărțirea de Brigitte Bardot, Gainsbourg o întâlneşte pe Jane Birkin, actriţă engleză venită în Franţa pentru a juca într-un film, fără a cunoaşte un singur cuvânt franţuzesc. Primul contact dintre cei doi se soldează cu un dezastru, Jane plecând înapoi cu ochii în lacrimi. În ciuda acestui fapt, Jane se reîntoarce hotărâtă să realizeze filmul, în ciuda caracterului dificil al partenerului. Într-o seară, Gainsbourg o invită într-un bar de travestiţi din Place Pigalle şi, aparent inexplicabil, Jane acceptă, apoi cei doi îşi petrec noaptea la hotelul Hilton, devenind, din acel moment, de nedespărţit. Ea avea 21 de ani, el 40...
Pentru Jane, care îi va deveni cea de-a treia soţie, Gainsbourg compune Elisa:
Cu toate acestea, melodia care a adus nemurirea cuplului Gainsbourg-Birkin, şi, totodată, un imens scandal, a fost Je t'aime... moi non plus.
Despre viaţa tumultuoasă a lui Gainsbourg au fost realizate mai multe filme. Ultimul dintre ele, Gainsbourg, vie héroïque a avut premiera anul acesta, în 20 ianuarie, la Paris. E un film care merită văzut.
Va salut, domnule director!
RăspundețiȘtergereIntroduc blogul dra în lista mea de link-uri!
Daca se vor cere careva schimbări, îmi comunicaţi!