duminică, 30 ianuarie 2011

Care pe care?

Se zice că, atunci când Dumnezeu vrea să piardă un om – asta, însemnând, de fapt, că-l trimite la frate-su, la Sarsailă – mai întâi îi ia minţile. Şi eu cred că aşa este. Când începe omu’ să vorbească-n dodii, să spună vrute şi nevrute, gândite şi negândite, de-ncepi să te-ntrebi de unde le izvodeşte şi cum de le potriveşte, e semn sigur că Michiduţă şi-a băgat coada şi în curând o să-l ia cu totul.

Acu, ia citiţi colea ce zice ditamai vlădica, sau, mă rog, Biroul de Presă al Patriarhiei. Respiraţi adânc!
Este normal ca în fiecare localitate din ţară să existe o biserică, chiar dacă nu există şcoală sau cabinet medical, deoarece beneficiarii unui lăcaş de cult sunt categorii sociale de toate vârstele, iar nu doar copii şi bolnavi.
I-auzi! Adică-mi citeşte popa o rugăciune şi nu-mi mai trebuie şcoală, nu? Iar dacă deschide şi cartea, mă vindecă şi de orice boleşniţă. Măi, să fie! Ei, atunci să mai văd eu picior de popă prin spitale sau farmacii! Ce-i popo, tremuri de zici că te scutură dracii? Ai febră, ţi s-au umflat gâlcile şi capu’ stă să-ţi crape? Răcişi, fire-ai al dracu’. Atunci, mergi dumneata acasă, pune-te-n genunchi şi citeşte de şapte ori acatistul Sfintei Pule, mănâncă şi-o azimă, dar numai una, şi să nu fie unsă, bea un ceai de codiţa şoricelului, piciorul lupului sau Sfântul Mădular al marelui mucenic Dimitrie, în care pui şi-o picătură, da numai una, de mir egiptean de la Macarie – patronul etnobotanicului din colţ, şi să vezi cum îţi trece, ce-ţi pierzi timpul la dispensar? Şi pe fiu-tău de ce-l chinui trimiţându-l la şcoală, nu ştii că acolo se învaţă numai lucruri necuviicioase şi neplăcute lui Dumnezeu?

Nu ştiu, zău, omul ăsta e în toate minţile? Nu ne trebuie şcoli, nu ne trebuie dispensare, nu trebuie decât biserici şi să fim râvnitori în credinţă.Mişto de tot, n-am ce zice. (Aşa ca o paranteză, există o ţară exact pe gustul Sfinţiei Sale: nu sunt şcoli, nici dispensare, iar oamenii sunt foarte-foarte credincioşi. Nu pleacă unul la muncă, adică la furat, că ăsta-I singurul job disponibil pe piaţa locală, fără să se roage temeinic: dă, Doamne – ei îi zic Allah - să-i tai eu gâtu’ înainte să mi-l taie el pe-al meu. Aşa se roagă, oameni credincioşi, ce mai. Ţara se numeşte Somalia şi e renumită pentru piraţii săi. Du-te, părinte, du-te în Somalia, nu-ţi pierde vremea cu necredincioşii ăştia.)

Nu, din punctul meu de vedere, omul ăsta nu e în toate minţile. Adică, mai e puţin şi-l ia dracu’ de tot. Asta numai dacă nu … dacă nu e el însuşi dracu’ … c-atunci nu se mai poate lua singur. Da, da, însuşi dracul. Satana. Satana în sutană.

Dintre ăştia doi, care-l ia pe care?

Un comentariu:

  1. Pe vremea lui Ceauşescu, Biserica reprezenta singurul refugiu al românilor.De altfel, credinţa i-a ajutat pe oameni să supravieţuiască multor dezastre de-a lungul istoriei noastre.
    De aici pînă la a spune că avem mai puţină
    nevoie de şcoli şi spitale decît de biserici, este un pas uriaş....

    RăspundețiȘtergere