Mily Alexeevici Balakirev (rusă : Милий Алексеевич Балакирев) a fost un cunoscut compozitor, pianist şi dirijor rus, cunoscut mai ales pentru promovarea aşa-numitului curent al naţionalismului muzical.
S-a născut în 2 ianuarie 1837, la Nijni Novgorod, în familia unui funcţionar sărac. Primele sale lecţii muzicale le-a primit de la mama sa, iar la vârsta de patru ani devenise deja capabil să interpreteze anumite lucrări la pian. La vârsta de zece ani, mama sa l-a dus la Moscova în timpul vacanţei de vară, pentru câteva lecţii cu Alexander Dubuque. Mai târziu, talentul său muzical a fost remarcat de către Alexandrî Ulybyshev (Oulibicheff), profesorul său de la Institutul Alexandrovsky, din oraşul natal. După absolvirea, în 1853, a Institutului Alexandrovsky, Balakirev a urmat cursurile Facultăţii de Matematică a Universităţii din Kazan. Pentru a se putea întreţine, Balakirev a fost nevoit să mediteze mai mulţi elevi, dar s-a făcut remarcat şi ca un bun pianist, pe plan local. Vacanţele şi le petrecea fie acasă, la Nijni Novgorodm fie pe moşia profesorului său Ulybyshev, de la Lukino.
În 1855 , Ulybyshev l-a dus la Sankt Petersburg , unde l-a cunoscut pe consacratul Glinka, cu care a legat o strânsă prietenie şi al cărui discipol a devenit. La Sankt Petersburg, Balakirev a trăit într-o sărăcie extremă, întreţinându-se exclusiv prin acordarea de lecţii de pian şi participarea la spectacolele organizate pentru aristocraţie.
Decesele lui Glinka, în 1857, şi al lui Ulybyshev, în 1858, l-au lăsat pe Balakirev fără niciun prieten mai influent în cosmopolita societate petersburgheză. Sub influenţa lui Glinka, Balakirev devenise un muzician naţionalist, care credea că Rusia trebuie să aibă propria sa şcoală muzicală, liberă de orice influenţă străină. Ideile lui Balakirev erau împărtăşite de mai mulţi tineri compozitori, astfel că, la începutul anilor ’60, Balakirev a devenit liderul aşa-numitului Grup Balakirev, sau Grupul celor cinci, sau „Pumnul puternic” (rusă : кучка Могучая) din care mai, alături de Balakirev, mai făceau parte Alexander Borodin, César Cui, Modest Mussorgsky şi Nikolai Rimski-Korsakov.
Grupul celor cinci s-a format şi a activat în paralel cu constituirea Societăţii Muzicale din Rusia, a Conservatorului din Sankt Petersburg şi a celui din Moscova, instituţii cu care a intrat imediat în conflict. Astfel, Balakirev i-a acuzat în repetate rânduri pe fraţii Anton şi Nikolai Rubinştein, care conduceau aceste instituţii, pentru gusturile lor musicale, dar şi pentru originea lor germană şi evreiască.
În 1862, Balakirev a făcut o vizită în Caucaz şi a fost atât de impresionat, încât a revenit un an mai târziu, precum şi în 1868. Sub influenţa directă a acestor impresii, în luna august a anului 1869 începe să lucreze la „fantezia orientală” Islamey, pe care o termină într-un timp record: doar o lună de zile.
Balakirev nu a fost căsătorit căsătorit şi nu a avut copii. În tinereţe, s-a manifestat ca un liberal, ateu, pentru ca ulterior să adere la o sectă ortodoxă extrem de riguroasă, adoptând si atitudini politice reacţionare. În această perioadă a trăit ca un sihastru într-o casă plină de câini, pisici şi icoane religioase.
Balakirev a murit pe 29 mai 1910 şi a fost îngropat în Cimitirul Tikhvin, al mânăstirii Alexander Nevsky, în Sankt Petersburg .
„Frumuseţea maiestuoasă a naturii luxuriante şi frumuseţea locuitorilor de acolo, care armonizează cu ea - toate aceste lucruri au făcut, împreună, o impresie profundă asupra mea ... Din moment ce m-am interesat de muzica vocală de acolo, am făcut cunoştinţă cu un prinţ cerchez, care a venit adesea la mine şi a interpretat melodii populare pe instrumentul său, ceva asemănător cu o vioară. Una dintre aceste melodii, numită Islamey, un dans, m-a încântat extraordinar.” – mărturisea Balakirev despre sursa de inspiraţie a lucrării Ismaley.
Compoziţia este una foarte dificilă și a beneficiat, de-a lungul timpului, de interpretări deosebite: înregistrări notabile includ: Simon Barere (1947), Vladimir Horowitz (1950), Emil Gilels (1951), Boris Berezovski (1996), György Cziffra şi Evgeny Kissin.
Pentru astăzi, vă propun să ascultaţi compoziţia „Islamey” în această ultimă interpretare, a tânărului pianist evreu rus Evgeny Igorevich Kissin (rusă: Евгений Игоревич Кисин).
S-a născut în 2 ianuarie 1837, la Nijni Novgorod, în familia unui funcţionar sărac. Primele sale lecţii muzicale le-a primit de la mama sa, iar la vârsta de patru ani devenise deja capabil să interpreteze anumite lucrări la pian. La vârsta de zece ani, mama sa l-a dus la Moscova în timpul vacanţei de vară, pentru câteva lecţii cu Alexander Dubuque. Mai târziu, talentul său muzical a fost remarcat de către Alexandrî Ulybyshev (Oulibicheff), profesorul său de la Institutul Alexandrovsky, din oraşul natal. După absolvirea, în 1853, a Institutului Alexandrovsky, Balakirev a urmat cursurile Facultăţii de Matematică a Universităţii din Kazan. Pentru a se putea întreţine, Balakirev a fost nevoit să mediteze mai mulţi elevi, dar s-a făcut remarcat şi ca un bun pianist, pe plan local. Vacanţele şi le petrecea fie acasă, la Nijni Novgorodm fie pe moşia profesorului său Ulybyshev, de la Lukino.
În 1855 , Ulybyshev l-a dus la Sankt Petersburg , unde l-a cunoscut pe consacratul Glinka, cu care a legat o strânsă prietenie şi al cărui discipol a devenit. La Sankt Petersburg, Balakirev a trăit într-o sărăcie extremă, întreţinându-se exclusiv prin acordarea de lecţii de pian şi participarea la spectacolele organizate pentru aristocraţie.
Decesele lui Glinka, în 1857, şi al lui Ulybyshev, în 1858, l-au lăsat pe Balakirev fără niciun prieten mai influent în cosmopolita societate petersburgheză. Sub influenţa lui Glinka, Balakirev devenise un muzician naţionalist, care credea că Rusia trebuie să aibă propria sa şcoală muzicală, liberă de orice influenţă străină. Ideile lui Balakirev erau împărtăşite de mai mulţi tineri compozitori, astfel că, la începutul anilor ’60, Balakirev a devenit liderul aşa-numitului Grup Balakirev, sau Grupul celor cinci, sau „Pumnul puternic” (rusă : кучка Могучая) din care mai, alături de Balakirev, mai făceau parte Alexander Borodin, César Cui, Modest Mussorgsky şi Nikolai Rimski-Korsakov.
Grupul celor cinci s-a format şi a activat în paralel cu constituirea Societăţii Muzicale din Rusia, a Conservatorului din Sankt Petersburg şi a celui din Moscova, instituţii cu care a intrat imediat în conflict. Astfel, Balakirev i-a acuzat în repetate rânduri pe fraţii Anton şi Nikolai Rubinştein, care conduceau aceste instituţii, pentru gusturile lor musicale, dar şi pentru originea lor germană şi evreiască.
În 1862, Balakirev a făcut o vizită în Caucaz şi a fost atât de impresionat, încât a revenit un an mai târziu, precum şi în 1868. Sub influenţa directă a acestor impresii, în luna august a anului 1869 începe să lucreze la „fantezia orientală” Islamey, pe care o termină într-un timp record: doar o lună de zile.
Balakirev nu a fost căsătorit căsătorit şi nu a avut copii. În tinereţe, s-a manifestat ca un liberal, ateu, pentru ca ulterior să adere la o sectă ortodoxă extrem de riguroasă, adoptând si atitudini politice reacţionare. În această perioadă a trăit ca un sihastru într-o casă plină de câini, pisici şi icoane religioase.
Balakirev a murit pe 29 mai 1910 şi a fost îngropat în Cimitirul Tikhvin, al mânăstirii Alexander Nevsky, în Sankt Petersburg .
„Frumuseţea maiestuoasă a naturii luxuriante şi frumuseţea locuitorilor de acolo, care armonizează cu ea - toate aceste lucruri au făcut, împreună, o impresie profundă asupra mea ... Din moment ce m-am interesat de muzica vocală de acolo, am făcut cunoştinţă cu un prinţ cerchez, care a venit adesea la mine şi a interpretat melodii populare pe instrumentul său, ceva asemănător cu o vioară. Una dintre aceste melodii, numită Islamey, un dans, m-a încântat extraordinar.” – mărturisea Balakirev despre sursa de inspiraţie a lucrării Ismaley.
Compoziţia este una foarte dificilă și a beneficiat, de-a lungul timpului, de interpretări deosebite: înregistrări notabile includ: Simon Barere (1947), Vladimir Horowitz (1950), Emil Gilels (1951), Boris Berezovski (1996), György Cziffra şi Evgeny Kissin.
Pentru astăzi, vă propun să ascultaţi compoziţia „Islamey” în această ultimă interpretare, a tânărului pianist evreu rus Evgeny Igorevich Kissin (rusă: Евгений Игоревич Кисин).
*
Tot în 2 ianuarie, dar în 1905, s-a născut Sir Michael Tippett, un compozitor englez destul de prolific: a compus cinci opere, patru simfonii, cinci cvartete de coarde, patru sonate pentru pian, trei lucrări corale ample etc.
Michael Tippitt a fost, de asemenea, cunoscut ca un militant pacifist şi umanist care a făcut şi închisoare pentru convingerile sale. A fost homosexual si şi-a asumat această orientare, fiind unul din primii compozitori care au explorat probleme de homosexualitate în muzică.
Michael Tippitt a murit în 8 ianuarie 1998, în urma unei pneumonii contractate la Stockholm, si a fost înmormântat la Londra.
Una din cele mai cunoscute lucrări este Fantezia concertantă pe o temă de Corelli:
Michael Tippitt a fost, de asemenea, cunoscut ca un militant pacifist şi umanist care a făcut şi închisoare pentru convingerile sale. A fost homosexual si şi-a asumat această orientare, fiind unul din primii compozitori care au explorat probleme de homosexualitate în muzică.
Michael Tippitt a murit în 8 ianuarie 1998, în urma unei pneumonii contractate la Stockholm, si a fost înmormântat la Londra.
Una din cele mai cunoscute lucrări este Fantezia concertantă pe o temă de Corelli:
*
În 2 ianuarie 1920), în orășelul Petrovichi din regiunea Smolensk - Rusia, într-o famile de morari evrei, s-a născut Isaac Asimov (rusă: Исаак Азимов). Familia a emigrat în Statele Unite când Isaac avea trei ani, astfel că acesta nu a ajuns niciodată să vorbească limba ţării natale.
Asimov a fost un scriitor de science-fiction şi de popularizare a stiinţei extraordinar de prolific şi cunoscut. Cea mai faimoasă lucrare este seria Fundația, pe care a combinat-o mai târziu cu două alte serii ale sale, seria Imperiului Galactic și seria Roboților. A scris și romane polițiste și fantasy, precum și o mare cantitate de non-ficțiune.
Avea un caracter extraordinar de jovial și de locvace, ceea ce-l făcea să fie deseori invitat să țină conferințe. Ieșit din comun era și simțul timpului: nu se uita niciodată la ceas, dar reușea fără excepție să vorbească exact cât fusese prevăzut.
Dexteritatea sa fizică era foarte scăzută. Nu a învățat niciodată să înoate sau să meargă pe bicicletă, deși a învățat să conducă o mașină, însă abia după ce s-a mutat în Boston, Massachusetts. În cartea sa de glume Asimov râde din nou, descrie șofatul în Boston ca „anarhie pe roți”.
Isaac Asimov a fost un umanist și un raționalist. Nu se opunea convingerii religioase autentice, dar era împotriva credințelor superstițioase sau nefondate.
Asimov a fost un progresist pe majoritatea problemelor politice și un ferm suporter al Partidului Democrat. S-a opus cu convingere Războiului din Vietnam.
Asimov a murit la 6 aprilie 1992, de SIDA: a contactat virusul HIV dintr-o transfuzie de sânge infectată, în timpul unei operații la inimă, în 1983.
Asimov a fost un scriitor de science-fiction şi de popularizare a stiinţei extraordinar de prolific şi cunoscut. Cea mai faimoasă lucrare este seria Fundația, pe care a combinat-o mai târziu cu două alte serii ale sale, seria Imperiului Galactic și seria Roboților. A scris și romane polițiste și fantasy, precum și o mare cantitate de non-ficțiune.
Avea un caracter extraordinar de jovial și de locvace, ceea ce-l făcea să fie deseori invitat să țină conferințe. Ieșit din comun era și simțul timpului: nu se uita niciodată la ceas, dar reușea fără excepție să vorbească exact cât fusese prevăzut.
Dexteritatea sa fizică era foarte scăzută. Nu a învățat niciodată să înoate sau să meargă pe bicicletă, deși a învățat să conducă o mașină, însă abia după ce s-a mutat în Boston, Massachusetts. În cartea sa de glume Asimov râde din nou, descrie șofatul în Boston ca „anarhie pe roți”.
Isaac Asimov a fost un umanist și un raționalist. Nu se opunea convingerii religioase autentice, dar era împotriva credințelor superstițioase sau nefondate.
Asimov a fost un progresist pe majoritatea problemelor politice și un ferm suporter al Partidului Democrat. S-a opus cu convingere Războiului din Vietnam.
Asimov a murit la 6 aprilie 1992, de SIDA: a contactat virusul HIV dintr-o transfuzie de sânge infectată, în timpul unei operații la inimă, în 1983.
*
În 2 ianuarie 1933 s-a născut, la Aldeni-Buzău, Ion Mihalache, un umorist român foarte cunoscut, mai ales înainte de 1989, sub numele de Ion Băieşu. Ion Băieşu a rămas celebru în literatura română prin îndrăgitele personaje comice Tanța și Costel. A murit în 21 septembrie 1992, la Bucureşti.
Vă invit să ne readucem aminte aceste personaje, în interpretarea marilor dispăruţi Coca Andronescu și Octavian Cotescu.
Vă invit să ne readucem aminte aceste personaje, în interpretarea marilor dispăruţi Coca Andronescu și Octavian Cotescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu