Johannes Chrysostomus Wolfgangus Teophilus Mozart, cunoscut, mai ales, sub numele de Wolfgang Amadeus Mozart, este, poate, cel mai talentat compozitor în domeniul muzicii clasice. Despre el, Richard Wagner spunea: „geniul său excepțional îl situează mai presus de oricare maestru, în toate domeniile artei și în toate timpurile”.
S-a născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg. A murit pe 5 decembrie 1791, la numai 35 de ani. Şi, totuşi, într-o viaţă atât de scurtă, a avut suficient timp pentru a crea una din cele mai bogate moşteniri muzicale. Dar, pentru a reuşi acest lucru, Mozart a început devreme. Foarte devreme. Primele sale compoziţii datează din jurul vârstei de 5 ani, când nu învăţase încă să scrie şi să citească.
Tatăl lui Mozart, Leopold, el însuşi talentat violonist în orchestra la curtea prințului arhiepiscop din Salzburg, apreciat şi pentru aptitudinile sale pedagogice, a fost primul care a remarcat şi cultivat geniul muzical al fiului său.
În ianuarie 1762, deci la doar şase ani, Mozart a plecat în turneu. Tatăl său, Leopold, obținuse un concediu de trei săptămâni, pentru acest scop. Până la urmă, turneul avea să dureze 9 ani! München, Viena, Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris, Versailles, Londra, Verona, Milano, Florența, Roma, Napoli , peste tot a concertat Mozart. Şi peste tot, publicul a fost fascinat de genialitatea acestui copil devenit, între timp, adolescent.
În decembrie 1771, Mozart şi tatăl său se înapoiază la Salzburg. Pentru câteva luni, Mozart pleacă la Bologna, unde studiază cu Giovanni Battista Martini. La întoarcere este angajat ca maestru de concert de către noul arhiepiscop din Salzburg, contele Colloredo, cu un salariu de 150 de guldeni pe an, ceea ce constituia o sumă apreciabilă. În această funcție rămîne timp de șase ani, dar relațiile cu noul arhiepiscop se degradează progresiv, astfel că, în 1777, Mozart îşi dă demisia şi îşi caută norocul în alte părţi. Fără pea mare succes, însă. La München solicită un angajament la curtea prințului elector Maximilian al III-lea, dar este refuzat. Un rezultat identic are loc şi la Mannheim.Nici la Paris nu are mai mult noroc, astfel că, la începutul anului 1779, Mozart se înapoiază la Salzburg. Nu pentru multă vreme, pentru că în 1781 se hotărăşte să plece la Viena, care era, în acea perioadă, nu doar o capitală politică, ci şi una muzicală. Alegerea se dovedeşte a fi una inspirată, Mozart devenind, în scurt timp, foarte apreciat în acest oraş, inclusiv de către împăratul Iosif.
Între 1784 și 1786, Mozart dă întreaga măsură a capacităţii sale. În această perioadă, realizează în medie o compoziție la fiecare două săptămâni, cele mai multe adevărate capodopere.
Cu timpul, Mozart începe să piardă din popularitate. Moartea, în 1790, protectorului său, împăratul Iosif al II-lea de Habsburg-Lotringen, fiul cel mare al împărătesei Maria Tereza, şi unul din cei mai „luminaţi” monarhi europeni, protector al artelor şi stiinţelor, aduce noi probleme lui Mozart.
În martie 1790 susţine ultimul său concert public. Continuă, însă, să compună.
Începând cu luna noiembrie a anului 1791, starea sănătăţii sale se agravează brusc. Evoluţia misterioasei boli este explozivă, astfel că, după numai o lună, Mozart încetează din viaţă.
Cauza morţii este şi astăzi învăluită în mister. Oficial, diagnosticul a fost de „eczemă cu febră”, dar s-a speculat şi asupra unei eventuale otrăviri puse la cale de rivalii săi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu