Când preţul benzinei, şi, odată cu el, toate celelalte preţuri, sar mai ceva ca Serghei Bubka la prăjină, iar salariul tău stă pe loc, asta dacă nu e diminuat, aşa-i că simţi cum te cuprinde mulţumire? Când se închid şcoli şi spitale pentru că nu mai sunt bani, când se reduc pensii şi când zeci de mii de oameni sunt disponibilizaţi, aşa-I că-ţi vine să cânţi, să dansezi şi să zbori, de fericit ce te simţi? Când un partid care se mai bucură de susţinerea a cel mult 15% din populaţie şi care oricum, la alegeri a obţinut doar 30% din voturi, conduce, totuşi, ţara, şi o face într-o manieră discreţionară, faultând, ori de câte ori are ocazia, Constituţia şi legile ţării, cutumele democratice şi, până la urmă, bunul-simţ şi spiritual democratic, când rezultatele economice sunt catastrofale, când se închid şcoli şi spitale, iar medicii pleacă pe ruptele acolo unde pot să lucreze şi sunt apreciaţi, aşa că simţi cum îţi creşte inima de fericire şi de mândrie că eşti român şi că trăieşti în acest loc de rai numit România? Când populari ca tine (Sarkozy, Merkel) îţi arată uşa Europei, dar numai pe dinafară, aşa că te simţi ca un adevărat erou, şi nu ca o râmă?
Guvernul României cheltuieşte peste un milion de lei - bani publici, evident - pentru un sondaj cu privire la „suportul populaţiei pentru politicile publice”. Unii, mai nesimţiţi de felul lor, ar putea zice că guvernul mai fute vreun milion de lei, pentru a afla ceea ce, de fapt, ştie toată lumea, şi anume că poporul nu mai poate de fericire, iar „suportul” cerut e cam pân’ la Dumnezeu şi ’napoi, de două ori. În alte cuvinte, că guvernul cam cheltuie banii a proasta.
Vai, ce ruşine … să spui că guvernul fute banii. Pentru că nu-i aşa. Cum să fie aşa?
Şi Boc, şi Băsescu, ştiu că sunt foarte-foarte iubiţi de popor ... asta s-a văzut şi acum câteva zile, la Iaşi, la Focşani, la Mioveni, peste tot. Da, dar cât de iubiţi? Asta e foarte important de ştiut, pentru că, în viitorul relativ apropiat, guvernul va avea de răspuns unor întrebări destul de dificile, care vizează „reglajul fin”. Cum ar fi: reducem cu 50% sau eliminăm de tot (salarii, pensii, ajutoare) sau: creştem cu 50% sau direct cu 100% (taxe, impozite, contribuţii, penalităţi etc.). Şi e important să nu explodeze dracu’ butelia ca-n Tunisia sau Egipt. Asta e …
Ei, şi pentru ca guvernul să ştie exact de câte boabe de fasole în farfurie avem nevoie ca să nu ne luăm lumea-n cap, un astfel de sondaj e mai mult decât necesar. N-are contează acuma cât costă, are vaca lapte, nu? Şi, dacă nu, ne-mprumutăm, dar, de făcut, facem ceea ce trebuie.
Păi, nu-i aşa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu