Cea mai bună lege electorală

Legea Baconschi – un milion de voturi pentru PDL, parlament unicameral şi uninominalul într-un tur … ce mai pot inventa PDLiştii ăştia numai şi numai pentru a nu se dezlipi de caşcavalul puterii? Şi 50.000 de lei moka pentru fiecare candidat … de unde, frate? Chiar aţi înebunit cu totul?

Dintre toate acestea, cel mai mult şi mai mult mă deranjează idea campaniei electorale finanţate din bani publici. Adică, mie-mi tai salariul cu 25%, ridici tva-ul, tai pensile, şi cine ştie ce mai faci, şi totul pentru ce? Ca să ai bani să dai nu-ştiu-cărui pierde-vară ca să-i toace în campanie? Nu zău, chiar că-i tare …

Şi, dacă tot e să ne dăm cu părerea, eu zic că am o variantă de lege electoral super-mişto, care nu foloseşte niciun ban de la buget, dimpotrivă.

Eu zic aşa: nu mai organizăm, dracu’, niciun fel de alegeri, deci nu se mai cheltuiesc niciun fel de bani, nici de la buget, nici de la sponsori, nimic. Şi atunci, cum ne alegem parlamentarii, primarii, preşedinţii consiliilor locale etc. Uite cum, facem o tombolă, sau cum s-o fi numind. Aşa! Şi tipărim, să zicem, vreun million de lozuri, la un euro bucata. Pe trei sute din ele scriem: „ai câştigat un post de parlamentar în colegiul X”, iar pe celelalte „mai încearcă”. Aţi priceput mişcarea? Ei bine, lozurile astea se vând ca pâinea caldă, rezolvăm astfel problema parlamentului şi câştigăm şi un milion de euroi.

Bun, şi-acum să vedem ce obiecţii ar putea să apară. Le luăm pe rând, da?

1. Fii, dom’le serios, nu-ţi dai seama ce parlamentari s-ar alege astfel? Poate s-ar alege nişte hoţi, sau nişte idioţi, sau cine ştie ce fel de oameni. Aşa este, dar prin sistemul ăsta de-acu’, ce fel de parlamentari se aleg? Nu zic de tot parlamentul, dar, chiar aşa, nu e niciun parlamentar hoţ. Sau idiot? Nu mă refer la „amatori”, ci la hoţi profesionişti, cu „atestat profesional”, „certificaţi”. Ei, sunt sau nu sunt astfel de parlamentari? În ceea ce îi priveşte pe idioţi, nu mai comentez.

2. Parlamentarul astfel ales nu ar avea nicio legătură cu colegiul în care, chipurile, a candidat, cu oamenii de acolo. Ha, ha, acum are? Adică, merge parlamentarul în colegiu şi vorbeşte cu oamenii: „bă, vreţi să vă tai salariile”, şi ăia zic: „da, da, taie-le, taie-le” ... Hai să fim serioşi, asta numai Alin Popoviciu a făcut-o, dar ăla e un fel de geniu pustiu, intră în categoria de la punctul unu.

3. E prea mică economia realizată. Nu, nu e mică deloc. În primul rând, nu mai avem cheltuieli. Apoi, un milion de euro nu sunt, totuşi, de colea. Cum? Adică e aşa de puţin, că lu’ Becali îi e ruşine să umble doar cu atâţia bănişori în poşetuţă atunci când merge la târgul de meciuri? Ok, atunci să zicem, o sută de milioane de lozuri, a o sută de euro bucata. Şi nu ne mai trebuie nici împrumut de la FMI. Nu s-ar cumpăra. Ba eu zic că da. S-ar cumpăra şi ar mai fi cerere. Da, dar ...

4. Lozurile astea ar fi cumpărate doar de bogătani, şi, atunci, doar ei ar putea fi aleşi ... sau odraslele, prietenii, ţiitoarele, şi aşa mai departe. Noi, ăştia rupţi în fund şi fără un chior, am sta şi ne-am uita. De unde o sută de euro să dai ... pe ce? Pe un loz? De unde? Asta cam aşa e, în condiţiile astea pulimea n-ar avea nicio şansă. Absolut niciuna. Da’, bine, frate, acum cum e? Adică acum e aşa simplu, mă duc la partidul lu’ Albă ca Zăpada şi le zic ălora: „pune-mă, dom’le, candidat într-un colegiu cu şanse mari”? „Zău, dom’le, dar ce ai ... ce argumente ai.” „O reputaţie nepătată, idei extraordinare, bune intenţii, o deosebită capacitate de muncă, cinste, onoare, devotament, patriotism, başca cinci doctorate şi trei Nobeluri.” „Zău, dom’le, da’ parai, coco, euro, dolari, verzişori, din ăştia ai? Putere, influenţă, reţea ...” „N-am, din astea n-am, sincer nu am ...” „Aha, şi mata vrei,aşa, făr-un chior, să-mi dau candidatul propriu la o parte, şi să te pun pe dumneata? Şi campania nu ai vrea să ţi-o plătesc, mă? Şi pe mama, şi pe tata, şi ce mai vrei? Nu, omule, avem candidat propriu, care lucrează ... cotizează din greu ... şi e şi stătut, că data trecută a ratat la mustaţă, a intrat ăla de pe locul trei. Da’ du-te mata la partidu’ lu’ Moş Crăciun, că ăia-s cu pomenile, la noi e pe bani.” Aşa ... dar pe Moş Crăciun ia-l de unde nu-i, a zburat pe renii lui într-o ţară tare îndepărtată. Atunci ... să candidez independent. Ar fi o idee, am auzit de unu’, ba nu, de una, care-a ieşit parlamentară ... europarlamentară ca independentă, EBA parcă-i zice... Da’, da aia-i frumoasă foc, deşteaptă nu mai spun, ştie să vorbească, are pe vino-ncoace ... era normal să se-aleagă. Pe când eu?

5. Ce s-ar întâmpla dacă, să zicem, vecinu’ Pandele ar lua şi el vreo cinci lozuri, şi toate ar fi câştigătoare? Păi, n-ar fi nicio problemă, i-ar da unu’ lu’ fie-sa, unu’ lu’ gineri-său, unu la ţiitoare şi unu’ lu’ Boc cel Mic, că nu-ş de ce cred că, după ce termină mandatul de premier, nu se mai lipeşte ăsta de niciunul ... poate doar de unul de reţinere. Adică, ar fi exact ca acum, numai că ar fi legal.

6. Ce s-ar întâmpla cu partidele? Că, acum, oamenii mai votează şi ideologic ... sau mai ştiu eu cum. Care-i treaba cu partidele? N-ar fi nicio problemă, ar fi exact ca acum, sau mai bine. Fiindcă acum e aşa: mă duc şi eu ca bou’ la vot şi votez partidul X, n-are-a face. Şi se întâmplă că şi iese. Iese candidatul partidului X. Super! Asta înseamnă democraţia, o zi, măcar, la patru ani, sunt şi eu stăpân, şi aleg pe cine vreau, da. Aşa ... şi în ziua următoare, parlamentarul meu, zice: „sorry, m-am gândit mai bine, şi trec la ăialţi”. Cum au trecut atâţia la PDL, sau s-au oprit la cantonul ăla ... UNPR parcă-i zice. Aşa că nu e nicio problemă, nu? Întâi să se-aleagă şi pe urmă or vedea ei, fiecare la ce partid s-o trage.

Mai există obiecţii? Că dacă nu, eu zic s-o adoptăm cat mai repede, printr-o procedură oarecare ... sau prin mai multe. Eu zic aşa, s-o adoptăm întâi prin asumare, că teribil de mult îmi place asumarea, apoi prin adoptare tacită, că şi asta-mi place grozav, şi, la urmă de tot ... pac! la referendum ... că şi referendumurile îmi plac la nebunie. Da’ să fie tot cu loz în plic ...