Ne mai mirăm de ceva?

După cum se ştie, de curând, legea 51/1995, cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat a fost modificată şi completată prin legea 270/22 decembrie 2010. Modificările au fost publicate în Monitorul Oficial şi au intrat în vigoare.

Pe de o parte, noua lege rezolvă o serie de probleme, însă, pe de altă parte, generează altele noi. Astfel, în textul vechii legi se spunea:

ART. 9
Poate fi membru al barourilor din Romania cel care îndeplineşte următoarele condiţii:
...
b) este licenţiat al unei facultăţi de drept sau doctor în drept;
...
ART. 14
Dreptul de primire în profesie se obţine pe baza unui examen, organizat conform prevederilor prezentei legi şi statutului profesiei.
Poate fi primit în profesie cu scutire de examen:
...
b) licenţiatul unei facultaţi de drept, dacă în cel mult 6 luni de la promovarea examenului de licenţă solicită înscrierea ca avocat stagiar;

În aceste condiţii, pentru ce se mai organiza acest „important” examen naţional? Doar pentru a-i „pedepsi” pe cei care, în termen de 6 luni de la promovarea examenului de licenţă au „uitat” să depună o cerere? Nu e puţintel cam absurd?

Legea modificată sună aşa:

Art. 16. — (1) Primirea în profesie se realizează numai în baza unui examen organizat de U.N.B.R., cel puțin anual și la nivel național, potrivit prezentei legi și Statutului profesiei de avocat.

Asta e bine. Pentru că, în condiţiile supraproducţiei de absolvenţi de drept – despre a căror pregătire mă abţin să comentez – era mai mult decât necesar un examen de intrare în profesie, cât de cât serios (?!) şi fără niciun fel de excepţii.

Da, dar vă daţi seama că în sistem există, la ora actuală o grămadă de avocaţi stagiari care nu au susţinut niciun examen de intrare în profesie? Cu ăştia ce facem? Vine art. 19 care spune:

Art. 19. — (1) Calitatea de avocat definitiv se dobândește în baza unui examen organizat de U.N.B.R., anual și la nivel național, potrivit prezentei legi și Statutului profesiei de avocat sau prin promovarea examenului de absolvire a Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, în condițiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.

Aţi remarcat absenţa cuvântului „numai”? Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, chiar şi în acest alineat se vorbeşte de două tipuri de examene şi, implicit, de două seturi de cerinţe si două standarde de evaluare. Mă rog, să prezumăm că examenul de absolvire a I.N.P.P.A. „bate” examenul propriu-zis, organizat de U.N.B.R. Deşi, dacă ar fi aşa, înseamnă că absolvenţii I.N.P.P.A. chiar nu ar avea nicio problem să promoveze şi examenul de definitivat. Şi-atunci, de ce să nu-l susţină?

La acelaşi art. 19 citim:

(5) Cel care a promovat examenul de primire în profesia de avocat și care până la data susținerii examenului de primire în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani dobândește calitatea de avocat definitiv, fără susținerea examenului de definitivare prevăzut la alin. (1), cu condiția promovării examenului de definitivat în profesia din care provine.

Oarecum dubios, dar, hai să zicem că e de înţeles. E vorba de oameni care au promovat un examen de definitivare, nu chiar în profesia de avocat, dar în ceva „compatibil”. Să zicem că e ok. … deşi se poate obiecta. Dar, ce ne facem, apoi, cu alineatele (6) şi (7):

(6) Dispozițiile alin. (5) se aplică și persoanelor care au promovat examenul de intrare în profesia de avocat și care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi și Consiliului Legislativ timp de 5 ani neîntrerupți.
(7) Avocatul stagiar care a exercitat cel puțin un mandat de parlamentar, primar, viceprimar, președinte de consiliu județean sau vicepreședinte de consiliu județean dobândește la cerere calitatea de avocat definitiv.

Ce spune alineatul (6)? O prostie. Fiindcă nu se poate echivala „practica” cu „teoria”. A „îndeplini o funcţie de specialitate juridică” e una, a dispune de cunoştinţele teoretice necesare promovării unui astfel de examen e cu totul altceva. Nu vreau să comentez asupra termenului „funcţie de specialitate juridică” ... nu are rost.

Bine, să trecem şi peste asta. Cum? Nu ştiu. Dar, ca să ajungem la alineatul (7) e absolut necesar să trecem de alineatul (6).

Aici e-aici. Păi bine, măi nenorociţilor, carevasăzică un idiot ca Igaş – e doar un exemplu – care a terminat un liceu aşa cum l-a terminat, dar pe urmă s-a „luminat” şi a terminat un snop de facultăţi, printre care şi dreptul - să discutăm despre cum se poate absolvi o asemenea facultate, chiar merită? – poate deveni „peste noapte” avocat definitiv fără a mai susţine nici măcar un simulacru de examen?

Tâmpită întrebare am mai pus! Păi, dacă un asemenea individ – e doar un exemplu - e destul de bun pentru a fi ministru, de ce n-ar fi bun pentru a fi avocat definitiv?

Şi ne mai mirăm de ceva?

P.S. Dintr-un total de 252 de deputaţi prezenţi , legea a fost votată de 226 dintre ei, 9 s-au abţinut iar 17 au votat împotrivă. În mare parte, aceştia au provenit de la Independenţi (UNPR). Toţi cei 6 deputaţi penelişti prezenţi au votat „pentru”, inclusiv Ţaga, despre care se spune că nu prea ar mai fi penelist decât cu numele. Ar mai fi ceva de adăugat? Ce?