sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Se putea şi mai rău ...

Legea educaţiei, art. 97:
... În cazul unităţilor de învăţământ cu secţii de predare în limbile minorităţilor naţionale, unul dintre directori are obligaţia cunoaşterii limbii respective. În aceste cazuri, numirea directorului se face cu consultarea organizaţiei care reprezintă minoritatea respectivă în Parlamentul României, sau, dacă minoritatea nu are reprezentare parlamentară, cu consultarea grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Aşadar, într-o localitate unde există, în medie, pentru fiecare an de studiu, circa 40-50 de elevi români şi 6-8 maghiari (sau rromi, sau ce-or fi), se vor face două clase - că altfel nu mai „puşcă” numărul mediu de elevi / clasă – una cu elevii români, şi una cu minoritarii. Pentru că – nu-i aşa? – au dreptul să studieze în limba lor maternă. Faptul că o clasă are 6-8 elevi şi alta 40 nu reprezintă nicio problemă. Ei, la un astfel de număr de elevi, e un singur director, care, iată, dacă nu ştie, trebuie să se apuce să înveţe limba respectivă.

E bine. E bine ... că se putea şi mai rău. E bine că directorii de şcoli sunt, aproape fără excepţie, pedelişti, iar pedeliştii au, după cum, aproape sigur aţi constatat, o aplecare naturală pentru limbi. Pentru tot felul de limbi.

Aşa că nu-i o problemă.

Bine că n-a fost vorba de drept constituţional. Că la asta nu prea se pricep pedeliştii. Ca să nu mai vorbim de alte lucruri ... De verticalitate, onoare, curaj, conştiinţă civică, bun-simţ ... atunci, chiar că ar fi rămas şcolile fără directori.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu